Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era în jurul orei patru dimineața atunci când Aniela începuse să se foiască între așternuturi și își desprise doar puțin pleoapele, însă ochii i se măriră brusc din cauza șocului atunci când văzu prin întunericul din cameră silueta unui bărbat, care stătea în fața ferestrei, cu spatele la ea. Avea brațele încrucișate la piept și îi putea distinge clar mușchii încordați.
— Lyov, șoptise și își duse mâna spre tâmplă, masând încet.
O durea îngrozitor capul și se simțea pierdută în timp și spațiu.
— Shh, Aniela, rostise el, fără a se întoarce însă către aceasta, liniștea sună atât de bine, e cadrul perfect pentru a dezvălui secrete, nu crezi? continuase atât de enigmatic și când brusc se rotise și ochii li se întâlniseră ea aproape se înecase cu aerul.
— Ce secrete? înghițise în sec sub presiunea privirii lui.
— Ce zici să începem cu cele despre viața ta de dinainte să te muți în Sankt Petersburg? rostise și ochii i se deschiseră si mai mult atunci când îi auzi cuvintele.
— Nu cred că viața mea te privește pe tine, Lyov, se avântase, nici cea de dinainte să mă cunoști, nici cea de acum, între mine și tine nu există nimic!
Devenise agitată atunci când se gândise că bărbatul nu voia să discute brusc despre trecutul ei, ci exista clar un motiv, ș-anume faptul că el aflase deja lucruri despre ea, însă voia să audă totul spus de către aceasta. Și toate acestea erau doar din cauză că o forțase să bea și îi oferise pe tavă motivul pentru care voia să se întâlnească cu Leon, iar cel mai probabil, după ce aflase că vrea să meargă în fostul ei oraș, căutase informații legate de cine fusese înainte.
Simțea cum aerul rece din cameră intra pe sub bluza ei și întregul corp i se înfiorase în urma senzației ce pusese stăpânire pe ea și simți ceva ciudat în zona bustului. Gura sa formase un o perfect atunci când realizase că nu mai avea sutienul pe ea și se ridicase ca un taifun din pat.
— Cum ți-ai permis să faci asta? țipase la el fără să mai țină cont de faptul că ar putea avea în orice clipă o izbucnire violentă.
— La fel cum mi-am permis să-ți fac și un semn pe gât, rostise calm, înțelegând la ceea ce se referea ea și o văzu trecând de la agonie la extaz.
Fugise spre peretele opus pentru a aprinde lumina și dădu rapid cu ochii de o oglindă. Respiră ușurată atunci când văzu că nu are niciun semn pe gât, însă starea de furie persista în continuare.
— Unde e sutienul meu? îl întrebase direct.
— La mine, își linse buza de jos, stai liniștită, e în siguranță, îl voi păstra ca amintire, iubito, adaugă el și se apropiase de ea. Acum, să trecem peste aceste amănunte nesemnificative, și haide să discutăm despre tine. Vreau să știu cu ce scop o să mergi în fostul tău oraș, îi zise fără vreo reținere și se așezase pe o sofă de lângă fereastră.
— Cum ți-am mai spus, nu este problema ta, mârâise și se sprijini cu una dintre palme de perete atunci când fusese cuprinsă de amețeală.
— Atunci probabil că va fi problema mea să o înștiințez pe mama ta despre cum intenționezi să o minți că pleci într-o minivacanță cu foștii prieteni din liceu, când, de fapt, mergi să alergi după mistere în acel cartier rău famat, vorbise în timp ce își aprinsese o țigară și suflă fumul spre aceasta.
Își întredeschise buzele pentru a-l întreba de unde știe toate lucrurile acelea, însă își reprimase rapid acel instinct. Știa că nu avea sens, oricum nu i-ar fi spus și, totodată, știa că Lordul Leu avea foarte multe surse de informare.
— Da, Aniela, te ascult, îl auzise vorbind din nou câteva clipe mai târziu.
— Cum ai zis și tu, merg să aflu răspunsul unor întrebări care nu îmi dau pace, murmurase pe sub buze.
— Asta știam, scumpo, dar ce întrebări? continuase nonșalant.
— Sunt lucruri personale, Lyov, își întoarse privirea de la el și privi la luna plină care se oglindea în sticla ferestrei.
— Atunci așa să fie, nu-mi spune, dar gândește-te doar la atât: că aș putea avea răspunsul acelor întrebări, însă dacă tu preferi lucrurile complicate și să faci pe detectiva, cine sunt eu să mă împotrivesc, nu?
Rămăsese perplexă preț de câteva clipe, însă doar dăduse din cap și rămăsese tăcută. Poate că doar se juca cu ea, nu se putea încrede în el și, plus de asta, era treaba ei, războiul ei, nu al lui.
*
— Bine, o să te ajut, dar cu o singură condiție, ridicase din sprâncene, vreau să nu te mai vezi cu bărbatul acela, Aniela, continuase.
Putea să jure că Leon avea să îi ceară ceva în schimbul ajutorului său, se aștepase de altfel să vrea un sărut sau orice altceva, dar nu ceea ce îi zisese. Ura că avea nevoie de el, însă mama sa avea încredere în acesta, i-o câștigase pe parcursul tuturor celor 4 ani de liceu ai fetei. Știuse să se joace cu faptele și cu vorbele și pozase de fiecare dată într-un băiat iubitor și refuzat, care însă nu renunța la persoana iubită.
— De ce ai vrea asta, Leon? Crezi că dacă nu o să mai existe niciun fel de interacțiune între mine și el vom fi împreună?
— Nu, zise serios, el nu este pentru tine, Aniela, și tu o știi foarte bine, așa că stai departe de el dacă vrei să te ajut și nu-ți dorești să afle mama ta și despre restul minciunilor tale.
După multă vreme de când îl cunoscuse, Leon chiar părea serios și fără să se gândească numai la sine, părea că ceea ce îi zicea nu era doar din orgoliul său prostesc.
Câteva ore mai târziu băiatul deja plecase din casa celor două, discutase pe îndelete cu mama fetei, fapt care pe Aniela o frustrase peste măsură, însă fusese nevoită să accepte tot până ce avea să vadă totul rezolvat.
Șterse cu mâneca bluzei sale fereastra aburită și își simți telefonul vibrând în buzunarul pantalonilor.
,,Ești pregătită pentru câteva zile cu Lordul Leu?"
Se încruntase după ce îi citise mesajul și îi răspunse înapoi:
,,Chiar așa? O să mă însoțești? Dar cum? Soția ta este de acord?"
,,Da, tot ea mi-a pregătit și bagajul."
Putuse să simtă ironia sa din mesaj și tastase înapoi:
,,Poate să vină și ea, o vacanță în 3."
,,Aș prefera, de fapt, să plecăm 2 și să ne întoarcem 3."
Aproape scăpase telefonul din mână când citise ultimul lui mesaj și îl închise, aruncându-l pe patul său. Nici în cele mai frumoase vise ale lui nu avea să fie femeia lui și, mai mult, să îi facă un copil.
