Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Înainte de discuția dintre Lyov și Olga din capitolul anterior
,,— Tată, ți-am spus să nu te atingi de el! strigase plângând și bărbatul o cuprinsese în brațe, încercând să o liniștească.
— E bine, scumpo, nu a pățit nimic, o mințise și o simțise agitându-se tot mai mult.
— Nu e bine! Ar fi putut fi mort, dacă nu sărea..., începuse să plângă și mai puternic și nu mai putuse să termine ceea ce avea de zis.
— Makar e ca o pisică, Yasha, are nouă vieți, nu o să moară atât de repede, e mai deștept de atât.
— Te rog să nu îi mai faci nimic, suspinase, nu el este problema, înțelegi? Dacă moare el, nu am rezolvat nimic, acea nemernică e de vină, ea trebuie să moară! Din cauza ei vrea să divorțeze!
— Bine, următoarea țintă este Aniela Pavlo, rostise bărbatul și îi sărutase fruntea fiicei sale. Până atunci trage de timp, nu semna actele de divorț, adăugase, nenorocitul face orice pentru târfa lui, și nici ea nu îi dă drumul, nu a făcut-o nici pentru că e însurat și nici după ce a văzut pozele cu el și Olga.
— Nu-l lăsa să divorțeze, te rog, mă sinucid dacă mă părăsește.
— Uită-te la mine, Yasha, începuse nervos și îi strânsese umerii în palme, privind-o în ochi, să nu mai spui niciodată așa ceva, nu vreau să mai aud lucruri ca astea de la tine! Niciun bărbat din lumea aceasta nu merită asta. Ești tânără și frumoasă, poți găsi oricând o persoană care să te iubească și să te aprecieze.
— Dar eu îl vreau pe Lyov, răbufnise în plâns.
— Știu, oftase cu amărăciune, Lordul Leu este blestemul vieții noastre, dacă aș putea da timpul înapoi, nu ți-aș mai face niciodată cunoștință cu el și, cu atât mai mult, nu ți-aș mai cere să fii soția lui. "
*
Înapoi la discuția dintre Lyov și Olga
Bărbatul începuse să râdă, iar fața femeii se schimbase radical, neînțelegând ce se petrece cu el.
— Transmite-i șefului tău că aici nu suntem la un joc de poker cu bețivii lui, aici jucăm un joc în care eu o să îl vânez. Spue-i că vin după el și că o să îmi facă plăcere să îl strivesc, dacă se atinge de iubita mea. Divorțul ăsta o să aibă loc și nu doar atât, mă voi căsători cu Aniela. Nici el, nici fiica lui și nici nimeni altcineva nu au vreun cuvânt de spus în situația asta! Credea că o să mă sperie cu asta și că mă voi întoarce ca un cățeluș speriat la el? râse din nou. Poate că se bazează prea mult pe așii pe care îi are în mânecă, replicase, dar uită că eu am chintă roială, continuase cu jocul de cuvinte și îi aruncase un rânjet Olgăi înainte să părăsească apartamentul.
Samo îl aștepta în parcare și trecuse pe lângă el fără a-l băga în seamă, însă se oprise câțiva pași mai în față.
— Ah, începuse el cu căință de parcă uitase un lucru important, să îl saluți pe tata, Samo, să îi spui și lui cum m-ai trădat.
Ridicase arma spre el și apăsase pe trăgaci înainte ca acesta să mai poată spune ceva. Corpul fără viață al bărbatului zăcea pe asfalt și le făcuse altora doi semn să se ocupe de acesta. Știa că are turnători în jurul său, persoane care au fost corupte de dușmanii săi, știa despre fiecare-n parte, însă îi ținea lângă sine nu pentru că nu le putea face felul, voia ca inamicii săi să fie în permanență la curent cu ultimele sale acțiuni, doar trebuia să-și ducă renumele mai departe.
Era Lordul Leu, nimeni și nimic nu l-ar fi putut doborî vreodată, acțiunile sale aveau să răsune peste ani și ani, iar în prezent făceau ravagii și treceau cu ecou departe de granițele țării.
Despre siguranța iubitei sale nu își făcea griji, era păzită în permanență, și ar fi vrut să o ia cu el, să îi amenajeze o cameră de spital într-un dintre apartamentele sale, însă el nu putea fi lângă ea în acea perioadă, trebuia să rezolve cu zona de sud și cu divorțul, așa că cel mai bine era să rămână în spital.
Câteva zile trecuseră de când Lyov și Aniela nu se mai întâlniseră, ea își revenea treptat, se punea pe picioare, în timp ce el uitase ce înseamnă să dormi, să mănânci și să ai câteva momente de pauză. Pierduse sume colosale de bani din afaceri ratate, pe care nu le putuse încheia în acea perioadă, și mulți alți bani pe care îi dăduse intermediarilor săi.
Avusese nevoie să îl atragă pe tatăl Yashei în afara granițelor țării, așa că îi ceruse unui tovarăș din Finlanda să îl cheme la el pentru a încheia o afacere.
Pașii săi grei făceau zgomot la contactul cu marmura din care era făcută podeaua, ținea într-o mână un pistol, iar în cealaltă ave telecomanda pentru declanșarea bombei. Se întorsese cu fața spre clădire și apăsase butonul de pe aceasta, iar fosta locuință a Yashei sărise în aer. În spate, la câțiva kilometri distanță se văzuse o altă explozie, depozitul principal din sud fusese fuse și el transformat în cenușă, iar socrul său privise pe un monitor cum rămăsese fără absolut nimic.
Îi distrusese tot ce îi mai rămăsese în zona sa, căci restul afacerilor erau deja ale sale, iar odată cu acea seară și sudul devenise al lui.
— Semnează, vorbise rece și îi pusese actele în față, nu ai nicio altă variantă, Yasha, părinții tăi nu sunt aici, nu mai aveți absolut nimic, așa că semnează dracului odată și mulțumește-te că îți las casa și contul din bancă, altfel ați fi ajuns în stradă.
— Am o condiție, zise cu toată tăria de caracter de care dispunea în acel moment.
— Nu ești în situația de a pune tu condiții, Yasha, mârâise.
— Te rog, dă-mi măcar atât, mi-ai luat tot, Lyov, tot, suspinase cu durere, lasă-mă, te rog, să lucrez la teatrul familiei tale, să o ajut pe mama ta cu conducerea, te rog, șoptise.
Bărbatului nu îi surâdea deloc ideea, pentru că așa ea, fosta lui soție, avea să fie în permanență în prezența sa și a iubitei sale, ceea ce ea chiar urmărea.
— Nu, răspunse rece, nu te întrece cu gluma.
— Te rog, repetase ea și îl privise în ochi, merit măcar atât după șase ani de mariaj dezastruos, continuase și Lyov oftase.
— Bine, fie, replicase, semnează odată, urmase apoi și privise către mâna ei.
Luase actele de pe masă și ieșise vijelios din fosta sa locuință, în care își petrecuse oricum foarte puțin timp. Toate visele Yashei se năruiseră în nici o săptămână, era convinsă că tatăl ei avea să îl țină pe Lyov lângă ea, însă se întâmplase contrariul. În schimb, Lordul Leu era în culmea fericirii, era în sfârșit liber, putea în sfârșit să fie cu iubita sa, puteau în sfârșit să aibă o relație normală.
Călcase pedala de accelerație spre spital, însă aflase pe drum, chiar înainte să ajungă, că ea fusese externată și că vorbise cu oamenii săi pentru a nu-l anunța, deoarece voia să îi facă o surpriză. Rânjise în colțul gurii și întorsese mașina, îndreptându-se către apartamentul iubitei sale.
Se anunța o noapte de pomină, prima noapte în care îi aparține doar ei, trup și suflet.
