Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mai erau doar două săptămâni până la nunta lor, însă Lyov nu mai avea timp de așteptat. Aniela nu voia să se mai căsătorească cu el, dar nu avea să o lase să renunțe de la ei, așa că în dimineața de după ce o adusese de la Taras o aștepta să se trezească pentru a merge la starea civilă.
Rochia ei de mireasă nu era gata, încă se afla la croitor, dar nu mai avea nevoie de una odată ce la căsătorie nu avea să participe nimeni, nu aveau să țină o petrecere după. Acea rochie avea să fie păstrată pentru momentul în care lucrurile vor reveni la normal între ei și vor putea organiza o ceremonie la biserică.
Aniela era oripilată de planul lui Lyov și aruncase cu tot ce prinsese spre el.
— Ascultă bine aici, astăzi ai să devii soția mea, cu sau fără voia ta. Nici nu e nevoie să zici da, o să se întâmple ce vreau eu și punct! Nu vreau să mai aud comentarii din partea ta, am decis deja, țipase și ieșise trântind ușa în urma sa.
Își descărcase arma în aer, în timp ce stătea pe terasa din spate, iar fata tresărise de câteva ori. Se târâse până în dresing și își strânsese lacrimile în timp ce îmbrăca rochia roșie, aceeași rochie roșie pe care o purtase în seara în care îl întâlnise pe Lyov Makar.
Părea moartă pe interior și nici Lordul Leu nu era mai prejos. Nu arătau deloc ca un cuplu care mergea la starea civilă pentru a se căsători, arătau mai degrabă ca doi agenți secreți ce se întorceau dintr-o misiune eșuată, purtând haine de gală, care nu se asortau deloc cu expresiile lor.
Întrebările adresate de ofițerul de stare civilă fuseseră scurte, iar primul răspuns al Anielei fusese nu. Se înfuriase și o cuprinsese de talie, expirând greu.
— Îți jur că o să am o criză de nervi aici și acum dacă răspunsul tău o să fie negativ din nou, vorbise în urechea ei și îi făcuse semn ofițerului să adreseze din nou întrebarea.
Vocea fetei abia se făcuse auzită, dar răspunsul fusese, într-un final, da.
Aniela se urcase pe bancheta din spate a mașinii în drumul spre conac, plângea și simțea că toată greutatea planetei se prăbușise asupra ei. O forțase să se căsătorească cu el și asta după ce descoperise că urma să aibă un copil cu o altă femeie.
Intrase alergând în casă și se împiediase de câteva trepte, rupându-și tocul unuia dintre pantofi în graba sa de a scăpa de bărbatul care o urma.
— Nu vreau să te mai văd, ieși! se răstise atunci când intrase în dormitor.
— Ești soția mea, Aniela, iar acesta este dormitorul nostru, nu plec nicăieri! ridicase și el tonul și văzuse furia din privirea ei.
— Dacă sunt soția ta asta nu înseamnă că ai vreun drept asupra mea! O să te urăsc toată viața pentru ceea ce s-a întâmplat azi, pentru că ai ales să mă faci soția ta în felul acesta.
