Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ora și locația pentru vineri seara fuseseră stabilite și Lyov i le comunicase Anielei printr-un mesaj, căruia fetei nu îi dăduse niciun răspuns. Cu o oră și jumătate înainte de cea la care trebuia să se afle la localul ales de bărbat, îmbrăcă un costum din două piese, ambele negre, care era format dintr-o pereche de pantaloni negrii eleganți și un sacou mai lung, prins sub sâni cu o curea, lăsând un decolteu în V să dezvăluie o parte din piele.
Strânse din dinți atunci când coborî din taxi în fața restaurantului și după ce intră în local îl zări pe Lyov la una dintre mese. Bărbatul se ridică de cum fata intrase în câmpul său vizual și o sărută din nou pe obraz, începuse să devină dependent de senzația pe care i-o oferea pielea ei atinsă tandru de buzele sale.
— Întotdeauna o plăcere să te revăd, Aniela, îi spusese în timp ce îi trăsese scaunul ca ea să se așeze.
— Nu pot spune același lucru, domnule Makar, îi răspunse și analiză masa, pe care se afla o sticlă de vin scumpă și două pahare, dintre care în unul era deja turnat. Interesantă alegere, surâse cu ochii asupra vinului roșu, celebrul poet Ovidiu spunea că vinul dă curaj și îi face pe bărbați mai pasionali, continuase și îi susținuse privirea bărbatului care turna în celălalt pahar din licoarea scumpă adusă din Republica Moldova.
— Privește-mă, Aniela, se aplecase ușor peste masă, făcând aerul tot mai puțin respirabil pentru ea, crezi că am nevoie de un lichid, fie el cel mai tare și mai scump, pentru a avea curaj? o întrebase și preț de câteva clipe fata se trezi vrăjită de modul în care îi vorbea.
— Totuși, domnule Makar, continuase să se joace cu el și îl văzu zâmbind subtil în colțul gurii, nu ați spus nimic despre latura pasională pe care vinul este capabil să v-o trezească, duse paharul ușor la gură și doar atinse cu buzele lichidul, lăsându-l apoi pe masă și făcând conturul marginii acestuia cu degetul arătător, ceea ce îl incitase tot mai mult pe Lyov.
— Prefer să-ți arăt, își umezise buza de jos cu limba, urmărind dansul vinului din pahar, poate nu m-ai crede pe cuvânt doar din câteva vorbe, nu-i așa? o întrebase la fel de senzual.
Aniela simțea o presiune tot mai mare între ea și Lyov și se retrase cât de normal putuse spre spătarul scaunului pe care stătea. Trebuia să renunțe la a-l mai provoca, nu se afla acolo pentru a-l seduce pe Lordul Leu, era acolo pentru aș recăpăta brățara.
Avea continuu un sentiment de vinovăție pentru că se afla la o așa-numită întâlnire cu un barbat căsătorit, lucru pentru care se ura tot mai mult cu fiecare secundă pe care o petrecea în compania acestuia. Își făcuse o promisiune să stea departe de astfel de persoane și, totuși, Lyov o făcea să devină tot mai convinsă că îl întâlnise pe infidelul suprem, care urmărea doar să o atragă în patul său.
— Voi spune pas, revenise la tonul rece, fără a mai lăsa vreo urmă de senzualitate sau de înțelesuri ascunse, vreau doar să-mi înapoiați brățara și, dacă nu vă deranjează, mi-aș dori ca asta să se întâmple acum.
— Ți-e teamă că nu o vei mai primi, Aniela? își ridică o sprânceană spre ea.
El își juca cartea în continuare și scoase din sacoul său bijuteria fetei. Îi cuprinse ușor încheietura între degete și îi mângâie intenționat pielea cu buricele degetelor înainte de a-i prinde brățara.
— Mulțumesc, murmurase scurt și fu tot ceea ce mai zisese înainte ca un chelner să vină pentru a le lua comanda.
— De ce mă respingi așa, Aniela? o întrebase atunci când se apropiase de ea pentru a-i da o șuviță după ureche, iar ea se retrase ca arsă.
— Poate pentru că ești căsătorit, Lyov, trecuse peste orice politețuri și aproape se răsti la el, dacă dorești să rămân până la finalul cinei, începuse ea, păstrezi distanța, dacă nu, mă ridic chiar acum și plec, continuase și își așezase mâna peste geanta ei, pregătită să se ridice și să se facă nevăzută din sală.
În schimb, el își așezase palma peste încheietura ei și i-o trase pe geantă, spunându-i simplu:
— Rămâi.
O jumătate de oră mai târziu Aniela simți cum se îneacă atunci când îl văzu pe Leon înaintând spre masa la care se afla cu Lyov. Avea o expresie furioasă pe chip și părea capabil să îi distrugă starea de spririt fetei pentru câteva luni doar cu prezența sa.
— Aniela, iubito, ce faci aici cu el? îi auzise glasul aproape țipând spre ea și avuse un impuls de moment de a se ascunde sub masă.
Chipul lui Lyov trecu de la agonie la extaz și înapoi și atunci când mâna celuilalt bărbat îl atinse pe umăr parcă explodase. Se ridicase de la masă, dar, în ciuda tuturor scenariilor pe care Aniela și le crease, mafiotul rămase calm. Își închise cu miscări lente nasturele de la mijloc al sacoului său negru și-și ridică plictisit privirea spre bărbatul care stătea în fața sa. Nu-i putea da mai mult de 20 de ani, îl trădau mult aspecte, în ciuda faptului că avea masa musculară foarte dezvoltată.
— Nu sunt iubita ta, Leon, răbufnise Aniela și se ridicase, primind o privire fugitivă din partea lui Lyov.
— Serios? Ce ai făcut cu relația noastră de patru ani? întrebase la fel de furios.
— Încetează să mai trăiești în lumea ta! țipase la el și își strânse palmele în pumni atunci când realizase că toți cei prezenți în restaurant se opriseră din ce făceau și îi priveau pe ei.
Lordul Leu clipise o dată scurt și se abținuse să nu râdă. Îi era clar că Aniela nu avea nimic cu tipul care venise să-și ceară drepturile în fața lui, părea enervantă și exasperată de prezența lui.
— Tu, îl auzi zicând amenințător pe cel supranumit aparent Leon, să stai departe de iubita mea! continuase în aceeași măsură și Lyov își încrucișă brațele la piept.
— Și dacă ea nu stă departe de mine, rânjise și trase cu coada ochiului la Aniela, cum facem? continuă privindu-și ceasul de la încheietură.
Într-o oră trebuia să ajungă la o cină prostească cu familia soției lui. Părinții ei încă mai sperau să îi apropie într-um fel miraculos, sperau, de fapt, ca Lyov să se schimbe, să renunțe la viața de noapte și la toate amantele sale, dar ceea ce nu înțelegeau ei era că nu lucrurile acelea două stăteau în calea unei căsnicii fericite, ci faptul că el nu simțea absolut nimic pentru Yasha și nici nu avea de gând să simtă. Nu voia să pună în funcțiune căsnicia lor, trecuseră cinci ani și, totuși, ei nu se prinseseră de lucrul acela.
Văzuse că tipul se enervase și mai rău atunci când îi auzise cuvintele și își ridică pumnul, pregătit fiind să-l lovească direct în față. Lucru care însă nu se întâmplă, căci Lyov îi prinse mâna în a sa și i-o sucise într-o parte, auzindu-l cum scapă un sunet de durere.
— Dacă aș fi în locul tău, nu aș mai încerca asta vreodată, îi vorbise calm și îi dăduse drumul, iar Leon aproape ateriză pe podea. Aniela, eu mă voi retrage acum, vorbise și aruncase câteva bacnote pe masă pentru consumația lor, te rog să mă scuzi că în seara aceasta nu te pot conduce, îi zâmbi șiret atunci când amintise de prima seară în care se întâlniseră.
Ar fi dus-o acasă, deși ceva îi spunea că din nou nu avea să accepte, însă avea să meargă într-o direcție complet diferită de cea în care se afla locuința ei și nu avea timp să treacă și pe acolo înainte să meargă spre casa socrilor lui, din respect pentru care nu voia să întârzie, dacă ar fi fost pentru Yasha nici nu ar fi participat.
