Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pumnul bărbatului se izbise vijelios de fața celuilalt, lăsându-l apoi să zacă într-o baltă de sânge, care se formase în jurul lui, însă nu se oprise acolo. Scosese arma de la spate și îl împușcase în mâna dreaptă, răstindu-se spre el:
— Vreau să te duci la șeful tău și să îi transmiți doar atât: eu fac cărțile, iar el este doar un jucător minuscul pe care l-am eliminat din joc. Ai 5 minute să dispari, țipase și ridicase arma, trăgând mai multe focuri, fără să îi pese dacă gloanțele loveau acoperișul depozitului în care se aflau.
Își puse arma înapoi și mergând spre ieșirea din hala rece simți telefonul vibrând în buzunar. Urcă la volanul mașinii sale și deschise mesajul pe care îl primise. Ziua îi devenise brusc mai bună atunci când văzu numele expeditorului.
,,Vreau să ne vedem în seara aceasta, lângă râul Fontanka, în locul nostru obișnuit, la ora 21."
Citise mesajul Anielei, însă lucrurile nu erau deloc clare. Care loc al lor? Nu se întâlniseră niciodată lângă râul ce curge prin întregul centru al Sankt Petersburg-ului, ceea ce îi ridica multe semne de întrebare. Oare greșise persoana căreia voia să îi trimită acele lucruri? Altă explicație plauzibilă nu exista, căci acea parte a mesajului ei locul nostru denota faptul că era ceva fie cu importanță sentimentală pentru ea și un apropiat, fie că era un loc în care se întâlnise de mai multe ori cu respectivul sau respectiva.
Își linse buza de jos și strânse volanul mașinii între degete, fiind acaparat brusc de o gelozie oarbă. Frumoasa balerină tocmai își dăduse întâlnire cu altcineva, dar mesajul ajunsese la el, fapt din care nu putea să reiasă decât că destinul îi voia împreună.
— Așa să fie, Aniela, ne vedem la ora 21, surâse apăsând pedala de accelerație a mașinii sale.
*
Lyov trimise mai mulți dintre oameni săi de-a lungul cursului râului, în zone în care acesta credea că avea să o întâlnească pe fată, însă soarta făcuse ca el să fie cel care o găsește. Haina ei albă de blană îi atrase atenția și nu îi luă mult să realizez că ea este cea care stă pe faleză, privind în toate direcțiile după persoana pe care o aștepta.
Parcase în spatele ei și mersese încet, ca să nu îl audă venind, iar palmele sale se așezaseră peste ochii ei atunci când ajunsese lângă ea.
Tresărise, însă își revenise și spusese:
— Leon, tu ești?
Bărbatul simți cum i se zbate violent un mușchi al feței și cum o venă îi pulsează tot mai rapid pe gât. Cum de nu se gândise că ea îl așepta chiar pe acel puști? Însă o crezuse pe cuvânt atunci când fuseseră la restaurant că ea nu are nimic cu el, se luase și după reacțiile ei în prezența acelui băiat, dar aparențele se pare că fuseseră înșelătoare.
