Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Buzele lui îi sărutau abdomenul, urcând spre pieptul ei și își lipise gura fierbinte de unul dintre sânii ei.
— Nu îți poți imagina de când voiam să îți sărut întregul trup, murmurase lăsând sărutări arzătoare pe pielea ei expusă privirii sale flămânde.
— Pot să simt cât de mult vrei asta, Lyov, vorbise printre mici suspine de plăcere.
Scâncise atunci când îi simți dinții mușcând o porțiune din pielea ei și își lăsase capul spre acel loc, văzând un semn care începea să se învinețească ușor între sânii ei.
— Acum nu o să mai pot purta decolteuri, își dăduse ochii peste cap și rânjise.
— Asta era ideea, mârâise și se sprijinise în brațe deasupra ei, sărutând-o apăsat pe buze. Fă dragoste cu mine, Aniela, și promit că îți pun lumea la picioare. Vreau să fii a mea, vorbise plin de ardoare, numai a mea, continuase și văzu teama din privirea ei.
— Eu nu pot, începuse înghițind în sec, nu pot, Lyov, adăugase și îl împinse de deasupra ei. Dacă mă iubești atât de mult precum spui, mă vei aștepta, dacă nu, își strânsese brațele pe lângă corp, ești liber oricând să mergi la o altă femeie.
— Te voi aștepta chiar și o viață întreagă de va fi nevoie, iubito, îi cuprinsese chipul între palme. Nu vreau o altă femeie, te vreau pe tine, copilul meu frumos. Tu ești tot ce am nevoie.
*
Se apropia de dimineață, iar primele raze ale soarelui au redat imaginea celor doi, pierduți între așternuturi, tăcuți și totuși cu sentimentele mult prea sonore.
— Trebuie să plec, șoptise în părul ei.
— Pleacă, murmurase și încercase să se tragă din brațele lui.
— Nu vreau să-ți dau drumul, Aniela, rostise și își strânsese și mai puternic brațele în jurul ei.
— Atunci nu pleca, spuse și privise în oglinda de lângă pat, văzându-i astfel chipul.
Bărbia lui era sprijinită de umărul ei și îi săruta umărul parfumat.
— Crezi că eu vreau să plec? Aș putea petrece o eternitate ținându-te în brațe, continuase și una dintre palmele sale îi dezmierdase șoldul. Unde ai parfumurile? o întrebase după ce se retrăsese cu greu de lângă ea.
— În al doilea sertar de la comodă, de ce? spuse încurcată.
În schimb, Lyov nu îi mai răspunse și deschise sertarul, însă nu pe cel indicat, pe al doilea de sus, ci pe al doilea de jos, căci dulapul avea patru sertare, și dăduse chiar peste cel cu lenjerie intimă. Rânjise și se simțise ca un copil în dimineața de Crăciun, găsise chiar mai mult decât căutase. Voia un parfum de-al ei, măcar marca, era înnebunit după mirosul ei, pe care îl simțise încă din prima seară în care o cunoscuse și voia să o simtă tot mai des în jurul lui, chiar dacă ea de fapt nu era acolo.
Ridicase o pereche de chiloți tanga dintr-un material transparent și crem, iar rânjetul i se mărise considerabil când se întorsese spre ea cu ei în mână.
— Frumos exemplar, îi făcuse din ochi, dar mi-ar plăcea mai mult să îi văd pe tine, continuase și văzu cum furia fierbea la foc mic în interiorul ei.
— Poate că am o pereche asemănătoare pe mine, îl provocase.
— A, da? ridicase o sprânceană. Lasă-mă să mă conving, poate nu te-aș crede pe cuvânt, continuase și se apropiase de ea.
— Poată cu altă ocazie, dragule, acum trebuie să pleci, doar așa ai zis, nu?
— Mai pot rămâne încă cinci minute pentru tine, iubito, o apucase de marginile blugilor, cele în care se prinde cureaua, și o trase mai aproape de el, desfăcându-i nasturele pantalonilor.
— Lyov, ce Dumnezeu faci? aproape strigase, însă el îi răspunsese calm:
— Nu, nu, iubito, lasă-mă să mă conving, doar tu mi-ai spus că ai o pereche asemănătoare pe tine, nu?
Până să mai apuce să reacționeze, bărbatul îi trase deja pantalonii spre coapse, lăsându-i o privire în ansamblu asupra lenjeriei ei.
— Chiar nu m-ai mințit, frumoaso, murmurase la fel de doritor ca în urmă cu câteva ore, te prinde al dracului de bine culoarea asta, continuase atât de înflăcărat încât ar fi putut rupe toate hainele de pe ea în câteva secunde, lăsând-o complet expusă privirii lui.
— S-a făcut târziu, Lyov, mama s-ar putea întoarce oricând, vorbise vrând să iasă din situația în care se aflau și își trase pantalonii peste coapse, închizându-i.
— Ne vedem la spectacol, o sărutase pe frunte și mersese spre ușa de la ieșirea din dormitor, culegând din mers lenjeria pe care o scosese din sertar. Ăștia merg cu mine, rânjise și o mai sărutase încă o dată pe gură înainte să părăsească apartamentul ei.
Totuși, mult prea prins de imaginea ei în acea lenjerie superbă, uitase să se uite la marca parfumului ei, ceea ce nu era deloc o problemă. Faptul că uitase, sau, mai bine zis, că îl făcuse să uite de ceea ce căuta, mai cerea încă o vizită.
Urcase la volanul mașinii sale și scosese din buzunarul sacoului bucata de material pe care și-o însușise din casa Anielei. O agățase de maneta pentru schimbat vitezele și pornise de pe loc cu viteză. În curând avea să își facă o colecție proprie de lenjerie purtată de frumoasa lui balerină.
La malul golfului Finic, sub razele calde ale soarelui de dimineață, o tânără se plimba, ca-n fiecare dimineață. Făcuse un obicei din a se trezi devreme și a urmări răsăritul de una singură.
Mergând de-a lungul malului văzuse un obiect strălucind în bătaia soarelui și pașii o purtară într-acolo, găsind un lanț din aur alb și cu pietre, ce păreau prețioase, ce conturau un însemn ciudat, un leu care avea în jurul gâtului o semilună. Îl întoarse pe toate părțile până găsisese ceea ce căuta, într-un colț mic era gravat numele celui care făcuse bijuteria atât de diferită și atât de frumoasă.
După o simplă căutare pe internet aflase despre cel care executase bijuteria, găsise și adresa magazinului său, însă știa că i-ar fi fost greu să discute cu el, odată ce era unul dintre cei mai căutați bijutieri din Rusia.
Și totuși, dacă bijuteria din mâinile ei era făcută de o asemenea persoană, ceea ce însemna că era foarte scumpă, ce căuta acolo, la malul apei?
Următoarea destinație fusese la un magazin de bijuterii, voia să afle prețul lanțului, iar după ce se convinsese că era foarte, foarte scump, nu mai avea nicio intenție de a-l înapoia, căci dacă ar fi vorbit cu creatorul acestuia cu siguranță l-ar fi chemat pe proprietarul dintâi pentru a i-l restitui.
Însă, pe lângă toate acestea, mai rămânea un singur semn de întrebare: ce reprezenta pandantivul lanțului?
