Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Ai rezolvat ceva? o întrebase după ce intrase în apartament.
Rămăsese cu spatele la el, punându-și geanta în cuierul de pe peret și își așezase pe chip o expresie cât mai detașată, ca să nu îi trezească suspiciuni în legătură cu ceea ce se întâmplase.
— Nu, zise într-un final, persoana pe care o caut este decedată, continuase și ridicase din umeri. Cred că acum ne putem întoarce în Sankt Petersburg.
— Deci aici se încheie scurta noastră escapadă? ridicase o sprânceană și din câțiva pași străbătuse spațiul dintre ei.
— Da, spuse privind în altă direcție, nu mai vreau să rămân în orașul acesta, urmase cu o tentă de tristețe în glas. Dar tu ce ai făcut cât am fost plecată? îl întrebase de parcă erau soț și soție, iar gândul acela o înfiorase preț de o clipă.
O căsătorie între ea și Lyov era imposibilă.
— Te-am așteptat, îi zâmbise tandru și îi cuprinse obrazul drept în palma sa. Asta face o persoană care iubește, nu? continuase și o făcuse pe Aniela să se clatine din toate temeliile. Așteaptă, murmurase și îi privise buzele cu dorință.
— Nu știu care dintre noi trebuie să aștepte, Lyov, rostise la rându-i, înțelegând dublul sens al cuvintelor lui.
Nu se referea la doar la situația actuală, pe scară restrânsă, nu se referea doar la faptul că o așteptase până ce se întorsese din oraș, ci se referea la întreaga lor poveste.
— Încă puțin, iubito, își așezase și cealaltă palmă peste obrazul ei și îi mângâiase ușor cu degetele mari pielea netedă, încă puțin, continuase înainte să o sărute cu patos pe buze.
*
— Mamă, sunt acasă! strigase din hol și se dezbrăcase, așezând haina în dulap și trăgând bagajul după ea până în sufragerie. Mamă? rostise atunci când nu primise niciun răspuns.
— Aici sunt, apăruse parcă de nicăieri.
— Ce faci? Cum ești? o întrebase și se duse spre bucătărie, pentru aș lua un pahar cu apă.
— Vreau să știu unde ai fost, Aniela, o auzise rostind prompt și aerul i se blocase în gât.
— Dar știi foarte bine, mamă, își jucase cartea, am fost într-o minivacanță cu Leon și...
Nu apucase să termine ceea ce începuse, căci mama ei îi retezase vorbele și vorbise cu seriozitate:
— Adevărul, Aniela, adevărul, sunt sătulă de minciuni! Am vorbit cu mama lui Leon și mi-a spus că el este acasă și că nu ați fost în nicio minivacanță!
Își strânsese mâna în jurul paharului și se întorsese cu încetinitorul spre ea.
— Ei bine, scumpă mamă, am fost să aflu despre trecutul nostru, despre trecutul meu, îi răspunsese cu un zâmbet forțat.
