Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lovise cu putere ușa fetei, însă nimeni nu-i deschisese, iar într-un final unul dintre vecini ieșise, alarmat de zgomotul produs.
— Domnule, pe cine căutați? întrebase.
— Pe fata care stă aici, ați văzut-o plecând din apartament astăzi?
— Dar acolo nu locuiește nimeni, răspunsese și Lyov se încruntase, este pus un anunț de închiriere de ceva vreme, dar nu știu să se fi mutat cineva.
Îi aruncase din mers un mulțumesc și coborâse nervos scările, oprindu-se în parcarea din față și lovind furios roata mașinii sale.
— Nenorocita! strigase și își trecuse mâinile prin păr.
Totul fusese aranjat, ea nici măcar nu locuia acolo, îl dusese acolo doar pentru a-l induce în eroare și a nu o mai găsi apoi sau, cel puțin, așa își dorea ea, căci cel care o pusese să se joace cu el nu avea habar pe cine pune la încercare.
— Samo, strigase la unul dintre oamenii săi, vreau să o găsești și în gaură de șarpe, nu ma interesează dacă o aduci din celălalt capăt al lumii, asigură-te doar că e în viață, eu vreau să îi pun capăt zilelor.
În cealaltă parte a orașului, în zona de est, Aniela dezgropa trecutul, și o făcea atât la propriu, cât și la figurat, căci singura sa variantă pentru a găsi banii era să caute în fosta lor locuință, așa că începuse cu podeaua. Mai avea o singură zi la dispoziție pentru a-i da banii lui Yakim, își pierduse capul și noțiunea timpului din cauza lui Lyov și își dăduse seama că termenul se apropie de final abia în ultimele două zile. Fugise de acasă, pentru că Anastasia nu ar mai fi lăsat-o în veci în fostul lor cartier, iar la Leon nu mai putea apela, și își începuse căutarea.
Avea răni la mâini și era obosită, nu mâncase nimic de aproape două zile și dormise câteva ore chiar pe podeaua pe care o dezmembrase. Sub bucățile de parchet nu găsise absolut nimic și începea să se gândească la faptul că alesese locul greșit.
— La naiba cu asta! țipase extenuată și descurajată.
Aproape începuse să plângă și o luase prin casă, dărmând tot ce apuca. Intrase în debaraua mică din capătul holului și rafturile înalte, care acopereaua pereții, fură și ele dărmate, iar unul aproape căzuse peste ea. Își ridică privirea spre tavan și se încruntă când văzu o pată de mucegai conturată în jurul mai multor dungi, care formau un dreptunghi.
Adusese un scaun și se cățărase la propriu pe rafturile dărmate și pe acesta până ce mâinile sale ajunseseră tavanul. Lovise cu palma în jurul mucegaiului și țipase cu putere atunci când tavanul se desprinsese, iar ea căzuse între lucrurile de jos cu toată mizeria peste ea.
Se lovise sub coaste, pe brațe și pe față, însă nu avusese timp să resimtă complet durerea, deoarece fusese paralizată de groază. O geantă mare, pe care până atunci nu o văzuse, neagră, zăcea la picioarele ei, însă ce o speriase era osul ce părea provenind de la mână care ieșea din aceasta. Mirosul de putrefacție era îngrozitor și tușise de mai multe ori, trăgându-se în spate printre toate obiectele de pe jos.
