Subjugare: Lordul Leu

Capitolul 33: Tu îmi ești de ajuns

Era trecut de miezul nopții atunci când o siluetă impunătoare își croise drum pe holurile spitalului. Deschisese ușa silențios și își trăses un scaun lângă patul ei, respirând greu.

— Dragostea mea, îngânase și o văzuse cum începe să se foiască între așternuturi.

— Mamă? șoptise încă având ochii închiși.

— Nu, zâmbise ușor, deși rănile de pe față îl dureau, sunt domnul Makar, rânjise și îi urmări pulsul, văzând cum acesta devine din ce în ce mai accelerat odată cu conștientizarea realității.

— Lyov, cât este ceasul? rostise cu glasul răgușit și își desprinsese pleoapele.

— Nu contează asta, îi răspunsese, vrei puțină apă?

Când vruse să răspundă își ridicase privirea spre el și respirația i se oprise.

— Ce s-a întâmplat? întrebase agitată și se forțase să se ridice în șezut.

Își așezase degetele peste obrajii lui, mângâid cu tandrețe pielea vânătă și privindu-l în ochi.

— Te doare? murmurase. Mai ai și alte răni? Dumnezeule! exclamase atunci când îi văzuse haina acoperită de sânge. Cheamă un medic, Lyov, nu ești bine, ochii i se umeziseră, însă el îi cuprinsese delicat palmele în ale sale.

Îi sărutase pielea catifelată a acestora și le așezase apoi înapoi pe chipul său, vrând să îi simtă din nou atingerea, care îi făcea toată durerea să dispară.

— Shh, iubito, sunt bine, începuse zâmbind, acum că sunt aici cu tine, mă simt bine, adăugase.

— Dar nu ești bine, Lyov, murmurase, cum s-a întâmplat asta?

— Un accident de mașină, răspunsese el și ochii ei se măriră mai mult decât își putea imagina vreodată, dar nu îți face griji, nu a fost nimic grav, am trecut prin lucruri și mai rele.

— Trebuie să te vadă un medic, vorbise din nou.

— Îmi e de ajuns să te văd pe tine.

Își așezase capul în scobitura gâtului său și îl strânsese în brațe de parcă viața ei depindea de lucrul acela.

Frumos sa balerină adormise în brațele lui. Era ca un înger, un înger rănit însă, căci bandajele de pe corp erau semnele vii care arătau că iubita sa trecuse prin foarte multe în ultima perioadă. O așezase din nou în patul său, îi sărutase fruntea și se retrăsese în liniște din salon. Stătuse puțin, însă avusese nevoie să o vadă, îi ducea dorul mai mult ca oricând și îl durea inima știind-o acolo, pe un pat de spital.

Una dintre mașinile sale tocmai fusese făcută praf, cineva îi tăiase frânele, însă o făcuse cu cap. Plănuise totul în amănunt, îi tăiase frânele în oraș, știind că nu avea să meargă foarte departe de locul în care se afla atunci și că nu avea să aibă o viteză exagerată, dar voise să frâneze într-o curbă. Simțise lipsa frânelor, așa că apăsase pedala de accelerație până la podea, se aruncase din mașină și o lăsase să izbească frontal un copac, tocmai pentru a da impresia că accidentul fusese unul devastator.

Făcuse mai multe legături între cele întâmplate în ultima perioadă, ș-anume misterul din jurul Olgăi și din jurul bărbatului care o controla și de care se temea. Ar fi putut fi el, însă nu se putea baza pe acea premisă, oricare dintre dușmanii săi ar fi putut atenta la viața lui.

— Domnule, spusese unul dintre oamenii săi și îi deschisese portiera mașinii.

— Nu, voi merge pe jos, răspunsese și își puse palmele în buzunarele hainei sale.

Era rănit, avea sânge pe corp, însă razele lunii întotdeauna îi limpezeau mintea. Avea nevoie să își pună ordine în gânduri, în ultima perioadă fusese suprasolicitat încontinuu, Yasha nu îi dădea pace de când primise actele pentru divorț, avea mai multe afaceri de încheiat cu străinii, plănuia ultima lovitură pentru a obține definitiv zona de sud, iar iubita sa era rănită. Avea nevoie de o vacanță urgent și urma să plănuiască una imediat după divorț.

Nu îl interesa dacă Aniela putea să îl însoțească, dacă mama sa i-ar fi dat voie să meargă, o răpea de acasă dacă era nevoie. Nu accepta un refuz din partea ei și ceva îi spunea că și ea avea nevoie de o vacanță.

Următoarele zile rămăsese izolat într-un apartament de care știa doar el, trebuia să scape de rănile de pe față, nu putea apărea în felul acel în fața inamicilor săi, și fusese prilejul perfect pentru a pune la punct ultimele detalii ale loviturii sale.

Telefonul îi suna pe birou și răspunsese, ducându-l la ureche:

— Da, Samo? zisese.

— Șefu', începuse el, fata, Olga, vrea să discute cu dumneavoastră, spune că e urgent, adăugase ultima parte în grabă și Lyov se încruntase.

— Voi trece în seara aceasta pe acolo.

— Nu, e foarte agitată, nu știu ce s-a întâmplat, dar vrea neapărat să discute acum cu dumneavoastră.

— Ajung într-o jumătate de oră, închisese apelul și se ridicase, căutând o șapcă prin apartament.

Își ascunsese chipul în spatele unei perechi de ochelari și a șepcii și pleacase spre apartamentul de la malul golfului.

— Te ascult, Olga, ce era atât de important încât nu mai putea aștepta până deseară? o întrebase după ce se așezase pe canapea. Te-au decis în sfârșit să vorbești? adăugase.

— Nu divorța, zise ea direct și Lyov își ridicase o sprânceană.

— Motivul? răspunsese calm. Motivul pentru care să nu o fac și pentru care să te ascult pe tine, rectificase și își aprinsese o țigară.

— Dacă vrei ca Aniela să mai fie în viață, începuse ea și bărbatul lovise masa cu pumnul, fără a o mai lăsa să continuie.

— Ai grijă ce spui, mârâise, ce treabă ai tu cu Aniela, de unde știi despre ea și divorț? aproape țipase și dărmase vaza care se afla în mijlocul mesei care îi despărțea.

— Eu doar îți transmit ce îmi spune el, Lyov, replicase fata.

— Cum ai luat legătura cu acest el fiin aici, Olga? Și ce amestec are bărbatul acesta în divorțul meu?

— Ai trădători printre tine, Lordule, zâmbise în colțul gurii, iubita ta este urmărită de multă vreme, cred că doar niște minuni au făcut ca ea să mai fie în viață sau niște nervi de oțel.

— Despre ce tot vorbești, târfă? țipase și de ridicase de pe canapea. Cine vrea să o omoare? Spune-mi, altfel te omor eu pe tine!

— E târziu deja, Lyov, dacă mă omori acum nu rezolvi nimic, ba chiar pierzi, pierzi foarte mult, pentru că ai nevoie de mine, ești atât de prins în a rezolva problemele cauzate de mariajul tău încât nu vezi ce se întâmplă în jurul tău, iar eu sunt aici să-ți arăt, atât timp cât și tu îmi oferi protecția ta, îl ții la distanță pe acel nenorocit.

— Olga, îți pun o singură întrebare, care valorează viața ta, dacă răspunzi corect, o păstrezi, dacă răspunzi greșit, îți ofer un glonț în cap. Acum, cine este acest el, care vrea să o omoare pe Aniela?

Își scosese arma și o așezase la tâmpla ei, luând piedica și o văzuse strângând din ochi.

— Tatăl Yashei, răspunsese ea și bătăile inimii acesteia spărgeau liniștea din cameră.