Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îi ridică picioarele în jurul său și se apropie de masa de toaletă de lângă peretele opus, dărmând cu unul dintre brațe tot ce se afla pe suprafața acesteia și o așeză pe Aniela acolo, ținând-o cu mâinile de cap în timp ce o săruta apăsat. Sticluțele cu diferite produse, care aterizaseră pe jos, provocaseră un sunet puternic ce se risipi între pasiunea ce mocnea în interiorul celor doi.
Fata își pierdu mințile preț de câteva minute, în timp ce Lyov era perfect conștient de ceea ce făcea și era exact ceea ce își dorea. Își dorise să o sărute încă de când îi văzuse gura mișcându-se în timp ce purta un dialog cu el în seara petrecerii și, totuși, abia atunci îi gustase buzele, după o perioadă suficient de îndelungată de timp, care îi făcuse întreaga ființă să se zbată de frustrare în urma tuturor respingerilor ei.
Însă atunci o prinsese în plasă, îi cedase într-un final, era vulnerabilă și era în brațele lui.
Degetele bărbatului urcau pe pielea catifelată a picioarelor fetei, lăsând în urma lor o căldură greu de suportat, care îi măcina întreg trupul Anielei. Lyov își coborî una dintre mâini spre nasturii cămășii sale, voia să se elibereze de bucata de material care îi acoperea trunchiul, se simțea înfierbântat și avea, totodată, o dorință nebună de a simți și palmele ei fine cutreierând pe corpul său.
Își împinse bazinul spre al ei, strângând-o cu un braț de după talie și reuși într-un final să desfacă toți nasturii.
— Îți las ție plăcerea de a o da jos, îi șopti aproape de ureche și îi mușcă lobul acesteia. Sper să-mi oferi și tu mie plăcerea de a te scăpa de rochie, adăugase cu un rânjet diavolesc pe buze.
Palmele ei reci urcară de la marginea pantalonilor lui pe abdomenul acestuia, pe care Aniela îl simțea ca fiind în flăcări, de parcă focurile din interiorul Iadului se mutaseră acolo. Se opri în dreptul umerilor, atunci când Lyov aștepta să arunce cămașa de pe aceștia, însă, în schimb, privirile le rămăseseră fixate și el rosti plin de ardoare:
— Nu te mai juca cu mine, Aniela, eu nu sunt făcut pentru asta, adăugase el atunci când ea aproape că își lipi pieptul de al lui pentru a-l stârni și mai mult, ori îmi oferi tot, ori te retragi de dinainte, mârâise.
Deși era clar în inferioritate față de el în acea situație, încă mai continua să își joace numărul până la capăt. Nu voia să îi lase de înțeles că tot ceea ce se întâmplase îi mișcase imperiul de gheață din inimă și din simțiri din temelii, voia să fie ea în continuare cea care se află la putere și, totuși, unde va duce jocul acesta de-a conducătorul?
— Trebuie să recunosc că mi-ar plăcea mai mult să te îmbrac, îi răspunse în aceeași manieră și își trase unghiile de-a lungul abdomenului lui, lăsând în urmă câteva dungi roșii. Cadou din partea mea pentru tine și o mică avertizare pentru soția ta, murmură cu buzele aproape de ale lui și când el vruse să o sărute din nou se trase în spate cu întregul trunchi, aproape lipindu-se de oglinda din spate.
Aniela nu se putu abținu și își mută privirea din ochii lui tulburi spre trunchiul său puternic, bine construit, și ochii îi rămăseseră blocați pe un însemn de pe pielea acestuia, un leu care avea în jurul gâtului o semilună. Un tatuaj atât de neobișnuit și, totuși, nu îi acordase prea multă importanță. Oricine și-ar putea face un tatuaj fără vreo însemnătate.
Fata îl lăsase fără cuvinte în mijlocul camerei și coborî de pe masă, trecu pe lângă el și îi aruncă din mers înainte să iasă din cameră:
— Îți doresc o seară fierbinte ca tine, Lyov!
— Nici nu-ți poți imagina cât de fierbinte te-am simțit pe tine în brațele mele, Aniela, murmurase el în urma ei, zâmbind drăcește în colțul gurii și închizându-și, unul câte unul, nasturii cămășii în timp ce orgoliul lui rămăsese încă în picioare.
Fata cu palme reci și restul trupuli arzând pentru el fugise tocmai din prisma acestui lucru: știa că nu va putea face față, că nu va putea rezista în fața ispitei.
*
— Domnișoară Pavlo, la spectacolul de final de semestru de săptămâna trecută ați primit o ofertă din partea teatrului Semiluna, începuse directorul academiei de balet la care Aniela era studentă.
Erau în vacanța de iarnă, însă fusese chemată tocmai pentru a-i fi comunicate detaliile referitoare la propunerea primită.
Cuvântul semilună se tot învârtea în mintea Anielei până ce făcu o conexiune, care o dusese apoi spre încă una. Teatrul în care dansase alături de Taras pentru Lyov, în seara în care ar fi trebuit să îi înapoieze brățara purta aceeași denumire, iar pe pielea aceluiași bărbat văzuse în urmă cu câteva seri același însemn pictat cu cerneală neagră alături de un alt însemn caracteristic lui, leul care îi completează renumele format în rândul lumii rusești. Lordul Leu.
— Este o ocazie unică de care, consider eu, ar trebui să profitați din plin, nu am mai primit o ofertă din partea lor de ani buni pentru un elev din primul an, îl auzise din nou pe director vorbind și îi zâmbi constrânsă de situație.
— Vă mulțumesc pentru că m-ați informat, dar am nevoie de timp de gândire, voi reveni în scurt timp cu răspunsul meu.
Să accepte să fie balerină la teatrul deținut de familia lui Lyov ar fi însemnat să-și semneze singură sentința la moarte sau, altfel spus, la a-l întâlni pe Lordul Leu tot mai des și ceea ce o speria cel mai rău era gândul că, întâmplare din seara spectacolului s-ar putea repeta. Și nu doar că s-ar putea repeta în acea măsură, ci ar putea degenera și ar putea ajunge pe un drum al ispitei de unde nu ar mai putea ieși, la fel ca într-un labirint. Îi era teamă de propria persoană, de propriile reacții, căci, oricât ar fi încercat să rămână pe poziții și să pară neafectată în fața lui Lyov, în interiorul său știa prea bine cât o mișcase din temelii aproprierea lui față de ea și câte senzații făcuse să ardă în tot trupul său.
Era oare dispusă să facă un astfel de sacrificiu pentru balet? Oportunitatea era una imensă, după cum îi zisese și directorul, și, totuși, nu se simțea capabilă să reziste acolo. Sau poate că tocmai asta era, nu avea să facă față presiunii.
