Subjugare: Lordul Leu

Capitolul 47: Cicatrici

Îl analizase pe băiatul care stătea la masă și ridicase din sprâncene atunci când nu găsise nicio asemănare între el și ceilalți trei din gașca sa din liceu. Părea diferit de ei, liniile bine definite ale feței îi conturau un aer matur, ochelarii de la ochi împreună cu ținuta elegantă îl făceau să pară un intelectual contemporan neînțeles.

Lyov se așezase la masă și dăduse mâna cu el, iar apoi începuse:

— Haide să terminăm rapid cu asta, ce știi despre Aniela și Leon?

Mikail își scosese ochelarii și îi așezase pe masă. Luase o poziție serioasă și sorbise încă o dată din ceaiul său înainte să vorbească:

— Se cunosc din liceu, dar probabil că știi asta deja, Leon a fost foarte egoist la început, voia să o aibă pe Aniela drept trofeu, era cea mai frumoasă fată din liceu și și-o dorea pentru el, voia și credea că i se cuvine tot ce este mai bun. Totodată, avea un comportament foarte agresiv față de ea, iar ea tot căuta modalități prin care să stea departe de el, însă nu a reușit niciodată să scape de acesta. Dorința lui era alimentată și de tente sexuale, băiatul oftase, iar atunci când Aniela era clasa a zecea a drogat-o și a închis-o într-o cameră cu el.

Un sunet puternic răsunase. Paharul cu tărie din mâna lui Lyov se spărsese, el îl spărsese din cauza furiei provocate de cuvintele auzite.

— Continuă, îl îndemnase.

— Nu s-a întâmplat nimic între ei atunci, îl asigurase pe bărbat, căci eu am intervenit, nu puteam fi complice la o așa oroare, tocmai din acest motiv am fost și exclus din grupul lor, lucru pe care nu-l regret. Dar, din nefericire, lucrurile legate de acel incident nu se opresc aici, nenorocitul acela a filmat tot, iar din filmări reiese că Aniela voia să facă sex de bună voie cu el, când, de fapt, îi pusese în băutură un drog care o stimulase sexual și o făcuse să vrea să se culce cu el. Ai nevoie de nervi de oțel pentru ce o să urmeze, îl avertizase, a șantajat-o cu acele imagini pentru a-i trimite poze cu ea goală, el rostise, iar Lyov simțise că înnebunește.

Toți mușchii i se încordaseră, iar vena de pe gât mai avea puțin și pleznea.

— Ea a refuzat să îi trimită poze, începuse Mikail, iar el a amenințat-o din nou că, dacă nu-i trimite poze, o să vândă filmulețul cu ei doi și că, mai apoi, îl va face public. Cu timpul, el a renunțat la a o mai șantaja și asta doar pentru că a realizat că are sentimente adevărate pentru ea. A realizat că îi provocase și mai multe traume decât avea deja și că nu merită nimic din toate acestea. Uite, rostise după câteva secunde de liniște, văd că Aniela înseamnă foarte mult pentru tine, nu știu ce relație este între voi, dar vreau să îți mai spun un lucru, a suferit foarte, foarte mult, are cicatrici pe care probabil nu le-a vindecat nici până acum, te rog nu îi mai face altele, nu fi și tu ca Leon.

— Ce i-a mai făcut nenorocitul ăla? el întrebase simțindu-se de o mie de ori mai nemernic decât Leon.

— Aniela a fost la un moment dat într-o fază foarte... urâtă, era foarte firavă, pierdută, desprinsă de realitate, naivă, iar Leon a profitat de asta. O brusca, o lovea, o săruta forțat și o obliga sa danseze dupa cum cânta el, să facă ce voia el. Practic, era marioneta lui. Apoi, a ieșit din acea fază și a prins curaj și suficientă tarie de sine cât să îi țină piept și să nu mai fie păpușa lui, atunci a fost momentul în care el a început să nutrească sentimente adevărate pentru ea, dar fusese prea târziu. Aniela realizase ce se întâmpla, înțelesese ce trebuia să facă și nu îl mai lăsa să o controleze. În toți acești ani mi-a fost teamă ca perioada aceea să nu se reîntoarcă, să nu fie din nou atât de firavă și inocentă încât să poată fi rănită și de o până, așa că te rog încă o dată, ai grijă de ea, a trecut prin multe și nu merita atâta suferință.

*

Aștepase câteva secunde bune în fața ușii până să îi fie deschis de frumoasa lui fată, care în urmă cu doar câteva zile radia, era ca o rază de soare, însă, din cauza lui, i se stinsese lumina. Era atât de tristă, atât de obosită psihic și sufletește.

— Ai venit din nou să mă rănești? vorbise cu glasul tremurând și strânsese tocul ușii în palmă.

— Nu, oftase greu și cu sufletul îndurerat din cauza ochilor ei umezi, îmi pare rău, îmi pare extrem de rău, Aniela, sunt un nenorocit, un prost sau oricum ai vrea tu să îmi spui, nu te merit, nu merit nici măcar să stau în preajma unei ființe atât de blajine ca tine, dar, în schimb, tu mi-ai oferit dragostea ta și eu nu am știut să te prețuiesc. Te rog frumos să mă ierți, nu mă simt ca ultimul om, așa cum m-ai avertizat tu, mă simt de parcă n-aș fi om, îmi privesc palmele și ma dor știind cât rău ți-am făcut cu ele.

— Taci, rostise plângând, doar taci, nu faci decât să accentuezi totul, continuase și își șterse cu dosul palmei obrajii. Vreau să pleci și, de data asta, definitiv, nu te mai vreau în viața mea, replicase privindu-l direct în ochi.

— Niciodată, el aproape țipase, dar se temperase, nici să nu te gândești la asta, nu pot trăi fără tine, Aniela, picase în genunchi la picioarele ei și îi cuprinsese palmele în ale sale, te iubesc, te iubesc foarte mult.

— Se presupune că, atunci când iubești pe cineva, ai încredere în el, îl asculți și îi dai timp, iar tu, tu, Lyov, nu mi-ai dat nici măcar două secunde să îți explic că nu te-am înșelat. Da, nu ți-aș fi spus ce s-a întâmplat cu adevărat, dar ar fi trebuit să mă crezi, nu te-aș înșela, pentru că eu nu sunt așa, eu nu sunt tu.

Îi închisese ușa în față, o încuiase și fugise spre camera ei, însă se lăsase pe lângă un perete, plângând, până să mai ajungă acolo.

Se alarmase însă atunci când auzise ușa deschizându-se și crezuse că este mama sa, dar, de fapt, era tot Lyov.

— Cum ai intrat aici? îl întrebase fără să îi mai pese de lacrimile care tot alergau pe chipul ei.

— Am cheie, răspunse simplu, ar fi trebuit să îmi zici, Aniela, replicase, ar fi trebuit să îmi povestești tot, începând de la cum Leon te abuza fizic, la cum te-a drogat și la cum a vrut să te violeze în urmă cu câteva zile.

— Deci știi tot, zise ca o constatare, știi tot, murmurase, de aceea ai venit aici, cerându-ți scuze, continuase, pentru că ai aflat adevărul, altfel, nu ai fi venit, altfel ai fi continuat să mă acuzi pe nedrept, ai fi continuat să nu mă asculți, ai fi continuat să fii același nemernic.

— Niciodată în această viață nu aș fi fost capabil să mă gândesc că ai trecut prin toate lucrurile acelea, Aniela, nu aveam de unde să știu.

— Tocmai de aceea ar fi trebuit să mă asculți, șoptise, cum tu îmi zici să nu cred nimic până nu îmi confirmi tu, așa ar fi trebuit să faci și tu, să fie o situație reciprocă. Dar mai bine spune-mi dacă ți-a plăcut filmulețul cu mine și Leon, bănuiesc că l-ai văzut, ea făcuse la propriu haz de necaz, deși se simțea moartă pe interior.

— Nu mi-a plăcut, nu mi-a plăcut să văd versiunea ta atât de naivă, eu nu te știu așa, Aniela, și mă bucur că nu ai lăsat în memoria lor doar acele amintiri, ci le-ai arătat cine ești cu adevărat. Cât despre acele imagini, totul a fost distrus, nimeni nu mai are acces la ele, nu mai există nici măcar o copie, nu trebuie să îți mai faci griji în legătură cu ele.

— Da, zâmbise printre lacrimi, îmi rămâne doar să mă lupt în continuare cu cicatricile pe care acele imagini mi le-au lăsat. Și sunt multe, Lyov, nu știu cine ți-a servit trecutul meu pe tavă, dar sunt mult mai multe lucruri, când am ajuns la liceu aveam deja sufletul distrus, Leon a găsit o ruină și a continuat să mă lovească din toate direcțiile, iar tu... tu urmezi aceeași cale.

— Nu vreau să fie așa, nu vreau să fiu ca el, Aniela, îi cuprinsese în palme chipul blând și acoperit de lacrimi, eu vreau să-ți ofer un viitor alături de mine, vreau să te iubesc și te țin în brațe până la finalul zilelor.

— Mult prea târziu, Lyov, își închisese ochii ușor, ai pornit pe același drum, iar dorințele tale par desprinse dintr-o altă realitate, nu din acea de acum câteva zile, când mă strângeai de gât fără remușcări.