Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Ce e în mintea ta, Leon? îi zise tăios. Dar, de fapt, nu-mi răspunde, știu că oricum nu este nimic, a continuat nervoasă, trântindu-și geanta pe asfalt. Când o să înțelegi să-ți vezi de viața ta și să o lași pe a mea în pace, căci nu te privește?
— Ești furioasă că ți-am stricat seara cu mafiotul, nu? strigase și el la ea. Te-ar fi dus în cine știe ce hotel de lux, ți-ar fi tras-o până uitai de tine și apoi te abandona ca pe o cârpă fără valoare, a râs batjocoritor și o împinse cu mâinile în umeri. Nu ai știut niciodată să apreciezi iubirea pe care ți-am oferit-o, Aniela!
— Nu e vina mea că nu ai fost capabil să mă faci să te iubesc! l-a privit cu ură în ochi. Ți-am repetat pe tot parcursul liceului că nu vreau nici măcar să discut cu tine și, uite-ne aici, după patru ani, amândoi cu aceleași concepții și sentimente ca la început.
Leon fusese coșmarul ei în liceu. Era căpitanul echipei de hochei și era mai mare cu un an decât ea, însă chiar și după plecarea lui din școala continuase în a nu-i da pace, făcându-i vizite zilnice.
— Cum ai putea tu să mă iubești pe mine când tot ce vezi și tot ce iubești cu adevărat este baletul? Nici pentru maică-ta nu ai sentimente atât de aprinse ca pentru balet, a scuipat cuvintele și se uită mai disprețuitor ca niciodată la ea.
— Vorbește furia din tine, Leon, începuse calmă, neafectată de cuvintele lui, doar pentru că nu te iubesc pe tine nu înseamnă că nu iubesc și pe altcineva, ridicase dintr-un colț al gurii.
Își culese geanta de pe jos și trecuse pe lângă el cu capul sus, atingându-i intenționat umărul cu al său.
*
Aniela își freca palmele între ele, cuprinsă de un val de emoții înainte să pășească alături de celelalte balerine pe scena amfiteatrului academiei de balet. Era spectacolul de final de semestru, dar cel mai important lucru era, de fapt, prezența mai multor reprezentați ai unor teatre celebre din întreaga Rusie, ceea ce o făcea pe fată să fie tot mai neliniștită. Avea nevoie să îi fie făcută o propunere pentru a se alătura unuia dintre aceste teatre, tocmai de aceea muncise mai mult decât toți ceilalți colegi ai ei și nu mai acordase atenție niciunui lucru din jurul ei.
Uneori îi dădea dreptate lui Leon, ducea partea cu baletul mult prea la extrem, în ultimele două luni făcuse răni usturăoare în zona în care picioarele îi sunt ascunse de poante, iubea ceea ce făcea, dar uneori se întreba singură cât de multe e dispusă să sacrifice pentru pasiunea sa.
Într-o lojă din centrul celor aflate pe marginea etajată a sălii, Lyov privea fermecat fiecare mișcare a fetei, până ce o mână fluturată prin fața lui îi stricase priveliștea.
— Ce vrei, Yasha? mârâise la ea.
— Mă gândeam să ne retragem, mă plictisește ce se întâmplă aici, comentase ea cu un glas mieros.
— Ai bani de taxi, îi răspunse simplu, te poți întoarce oricând la conac, continuase dându-și ochii peste cap.
Știa că nu era deloc așa, Yasha iubea să privească spectacole de balet și tocmai era pusă în scenă una dintre piesele ei preferate, însă atitudinea pe care o adoptase era doar din cauza prezenței Anielei. Femeia și-o amintea perfect din seara petrecerii, de fapt, le știa pe toate femeile cu care soțul său avusese vreodată tangențe, și, de asemenea, știa că Lyov și blonda de pe scenă se mai întâlniseră și cu alte ocazii.
La finalul spectacolului, Lyov coborî din lojă și merse către directorul academiei de balet. El era cel cu care trebuia să discute pentru propunerea ca unul dintre elevii săi să devină membru al unui teatru, dar avea să o viziteze și pe Aniela, nu putea rata o asemenea ocazie.
Bătuse la ușa de la camera amenajată special pentru ca cei care vor interpreta o piesă să se poată schimba și pregăti și cum primi permisiunea de a intra, apăsă încet clanța, văzând-o mai apoi pe frumoasa balerină stând pe un scaun în fața unei mese cu oglindă și multe parfumuri și accesorii pentru păr pe ea.
Privirea ei era ațintită în jos, nu-l putea vedea prin oglindă, așa că o auzi zicând:
— Leyna, credeam că nu mai apari odată, mi-ai adus ce ți-am cerut?
Fata al cărui nume tocmai îl pronunțase era una dintre colegele ei, cu care împărțea așa-numitul vestiar și pe care el nu o mai lăsase să se întoarcă cu fixativul cerut de Aniela.
— La ultima mea verificare mă numeam Lyov Makar, se făcu auzit glasul lui puternic și ea se întoarse șocată spre el.
Se apropiase de ea, care rămăsese în continuare pe scaun, așezase pe masă aranjamentul din trandafiri albi pe care i-l adusese și se aplecă, sărutând-o tandru pe obrazul drept.
— Ai fost divină, îi șopti și o simți cum tresare atunci când îi aude din nou glasul, de parcă până atunci fusese într-o transă. Mi-aș dori să te văd dansând numai pentru mine, Aniela, rosti la fel de amețitor aproape de urechea ei, sunt gelos pe toate perechile de ochi care te privesc și care îți urmăresc mișcările, continuase și fuse el luat prin surprindere atunci când fata îl împinse cu palmele în piept și se ridică de pe scaun.
Parfumul lui ajunsese în doze mult prea mari în toate simțurile ei și atingerile sale deja o făceau să pice ușor într-o extremă pe care nu și-o dorea și pe care refuza cu vehemență să accepte că există de când îl întâlnise pe el.
— Păcat că nu se va întâmpla asta, își recăpătase într-o oarecare măsură suflul și era pregătită de o nouă confruntare cu Lordul Leu.
— Dar deja s-a întâmplat o dată, Aniela, făcuse un pas spre ea și încă unul, crezi că nu s-ar putea repeta? ridicase o sprânceană privind-o cu dorința arzând mocnit în interiorul său.
— Poate, zise încruntându-se, doar dacă mă mai șantajezi cu ceva ce îmi aparține, continuase cu un umor negru, amintind de adevăratul motiv al reprezentației sale din acea seară.
— Nu fi atât de sigură, zâmbi și tensiunea dintre ei îl împinse tot mai mult spre ea, o să-ți dorești să fii balerina mea, numai a mea, o cuprinse de obraji, împingându-și bazinul spre al ei până ce o lipi de perete.
— Dar tu ai deja ceva doar al tău, îl înfruntase din acea poziție, cu chipurile mult prea apropiate, o soție, completase ea și îi putu simți pieptul vibrând din cauza unui sunet gutural de nemulțumire.
Își zdrobi furios buzele de ale ei, lăsând dorința ce zăcea în el să îi conducă fiecare mișcare.
