Subjugare: Lordul Leu

Capitolul 3: Permiteți-mi să vă conduc

— Mă scuzați, domnule Makar, dar eu am să mă retrag, zise Aniela și își luă geanta de pe masă.

Lyov simți cum pulsează violent prin toți porii atunci când auzi modul în care i s-a adresat. Suna al dracului de bine și de excitant și și-o imagina supusă lui, la picioarele sale, dezbrăcată și murmurând în continuu domnule Makar.

— Permiteți-mi să vă conduc, se depărtă de masă, apropiindu-se de ea, însă se izbi din nou de refuzurile fetei.

Aniela își așeză palma pe pieptul său, oprindu-l din a mai înainta.

— Mă descurc, îi zise, deși nu era așa.

Nu știa în ce zonă se află și îi era prea teamă să ia un taxi spre casă la ora aceea.

— Nu aș zice, devenise brusc dur și îi prinse încheietura mâinii de pe pieptul lui, trăgând-o spre el, partenerul tău a plecat și cred că ai realizat singură că nu e o idee bună să iei un taxi spre casă. Nu m-aș ierta dacă ați păți ceva în seara aceasta, așa că vă rog să mă lăsați să vă conduc, își jucă în continuare cartea și își linse buza de jos, vrând de fapt să lingă alte buze, nu ale sale.

— Cine sau ce îmi garantează că nu aș păți nimic cu dumneavoastră? îl provocă Aniela. În fond, abia v-am cunoscut în urmă cu o jumătate de oră. Cred că cel mai indicat ar fi să vă întoarceți la doamna care aruncă cu săgeți spre mine, iar eu cu siguranță voi găsi o modalitate să ajung acasă, nu vă faceți probleme.

Era nebună, dar ar fi fost în stare să meargă și pe jos prin troienele de zăpadă doar să nu se urce în mașina mafiotului. Nu îi era teamă că avea să o omoare, nici gând, știa că aceea era ultima lui intenție, însă era mult prea sceptică uneori și plănuia totul în amănunt de dinainte, având niște reguli bine puse la punct, iar una dintre ele era că, indiferent dacă este președintele Statelor Unite ale Americii, nu te urca în mașina lui. Așa și făcea, căci văzuse suficiente cazuri la televizor cu fete prostite de cine știe ce barbat și apoi dispărute fără urmă.

Avea să noteze o regulă nouă în agenda ei imaginară: nu te urca în mașina cuiva, în special dacă este un mafiot care te devorează din priviri.

— Aniela, mârâi la ea, lăsând politețurile de-o parte, crede-mă că sunt cea mai bună variantă pe care o ai, continuă la fel de nervos și o îmbrânci spre ieșire, mișcă, nu stau să mă rog de tine.

— Nu ți-a cerut nimeni să te rogi de mine! țipă la rându-i, iar el o împinse în peretele holului pustiu.

— Tonul! o avertiză și o strânse cu palma de maxilar.

Era o persoană de neînduplecat cu o putere nemaivăzută de a se stăpâni, dar doar când dorea, și în momentul de față frumoasa sa blondă îi întinsese nervii la maxim și reușise asta în nici o oră cât stătuseră de vorbă. Nu suporta ca cineva să ridice tonul la el, scăpa de-a dreptul de sub control când cineva făcea asta și clar nu avea să o lase pe acea copilă să se joace cu el.

Îi demonstrase că are un caracter puternic, că e rece, indiferentă și toate cele, dar ea era nici 10% din ceea ce reprezenta el. Era nimic pe lângă ce putea el.

— Lasă-mă! se agită între corpul său puternic și perete, făcându-l doar să se enerveze mai rău.

— La dracu, haide odată, își ascunse furia care îl împingea să își izbească buzele de ale ei, și o trase de braț spre ieșirea din spate a localului, deoarece în față era plin de paparazzi.

Oftă zgomotos și se opri înainte de ușa ce ducea afară, scoțându-și sacoul și punându-l pe umerii ei goi. I-l strânse ușor în față, la baza gâtului pentru a o acoperi mai bine, iar astfel corpurile lor erau foarte aproape, dacă ar fi fost la aceeași înălțime gurile lor ar fi fost una lângă cealaltă, doar că Lyov era cu mult mai înalt decât ea, o depășea considerabil la acel capitol.

Merseseră prin parcare în timp ce el încă îi ținea încheietura în palma sa. Aniela nu se mai împotrivise, cel puțin nu până ajunseseră afară.

— Mulțumesc că m-ai escortat până aici, își dădu ochii peste cap, dar cred că acum este cazul să plec, îi zâmbi dulce și se întoarse gata să dispară de lângă el și când îi auzi pașii în urma ei o luă la fugă prin parcare.

Ieși în drumul din spatele localului, uitându-se după mașina mamei ei. Îi dăduse un mesaj în care îi spusese că nu are cu ce să ajungă acasă și îi trimisese locația, fiind surprinsă să afle că nu este foarte departe de cartierul în care locuia de la 11 ani, ceea ce însemna că mama sa avea să ajungă într-un timp relativ scurt, chiar dacă o anunțase cu puțin timp în urmă.

Răsuflă ușurată atunci când văzu mașina roșie contind de la dreapta pe drumul în mijlocul căruia se afla alergând ca o nebună cu haina mafiotului pe umeri, însă chiar când farurile autovehiculului o loviră direct în față Lyov o prinse din urmă și o ridică pe umăr, făcând cale întoarsă spre mașina lui.

Vena de la gât îi pulsa violent și era al dracului de nervos din cauza păpușii blonde care nu găsise persoana potrivită cu care să se joace. Din nefericire pentru ea, cu ultima ei acțiune doar îl făcuse să fie tot mai pornit în privința ei și știa că nu avea să lase lucrurile în stadiul acela.

Porni mașina și ieși vijelios din parcare și în treacăt văzu o femeie blondă care îi făcea semne să oprească ca mai apoi să vadă în oglindă cum se urcă într-o mașină parcată la marginea drumului și îi urmărește.

— Oprește-te! Mama a venit să mă ia și..., cuvintele îi fuseseră oprite de palma lui care se izbise de volan.

— Taci!

— Dar..., încercă să mai spună ceva și se alesese cu o privire criminală din partea lui, care însă nu o opri nici atunci, nici măcar nu ți-am spus adresa și ăsta clar nu e drumul spre casa mea, a zis privind cu ochii mari la el.

— Pentru că nu mergem acasă la tine, i-a răspuns nonșalant.