Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Bună dimineața, iubito, bărbatul rostise intrând în dormitor cu o tavă plină cu mâncare, pe care o așezase pe pat. Cum ai dormit? o întrebase capturându-i buzele într-un sărut tandru.
— Bine, fusese tot ceea ce spusese.
— Haide, întreabă-mă, zise Lyov, văd că ceva te apasă.
— Ai cui sunt ochii tatuați pe pieptul tău? îl întrebase direct, fără alte ascunzișuri.
— Sunt ai celei mai importante persoane din viața mea, răspunsese nestând pe gânduri, iar Aniela își lăsase privirea în jos, dând ușor din cap și gândindu-se că este vorba despre mama lui. Sunt ochii tăi, prostuțo, cine crezi că era atât de important pentru mine încât să îi port privirea ca de safire pe pieptul meu? zâmbise ușor în colțul gurii și îi trăsese chipul spre al său, începând din nou să o sărute. Eu am gătit, doar nu vrei să mă superi, din nou, și să nu mănânci, nu?
— Chiar ai pregătit tu toate astea? murmurase mușcând dintr-un senviș.
— Nu fi atât de surprinsă, am locuit multă vreme singur, am fost multă vreme plecat, am fost nevoit să știu cum să fac anunite lucruri.
— Și ai să mai pleci? șoptise înghițind greu, în timp ce ochii îi luceau.
— Vreau să fiu sincer cu tine, Aniela, începuse trecându-i o șuviță de păr după ureche, cu siguranță vor mai exista momente în care voi fi plecat fie din țară, fie din oraș, dar vreau să fii sigură că întotdeauna mă voi întoarce la tine.
Continuaseră să se sărute și uitaseră și de micul de jun din tava ce se odihnea pe una dintre noptiere.
Lyov îi săruta pasional trupul, nelăsând vreo părticică de piele care să nu aibe parte de buzele sale fierbinți și își încordase maxilarul, rostind:
— Ai slăbit foarte mult, iubire, mult prea mult.
— Dacă nu am să îmi găsesc rochie de mireasă? ea suspinase și își strânsese ochii puternic.
— Aniela, uită-te la mine, nu despre asta este vorba, bine? Există milioane de rochi pe lumea aceasta, tot la fel de multe îți poți face la o casă de modă cu ceva timp înainte de nuntă. La mijloc este starea ta de sănătate și trebuie să te pui cumva pe picioare, iar eu voi fi aici să te ajut.
Îi sărutase apăsat fruntea și o strânsese la pieptul său. O iubea atât de mult încât ar fi mutat munții din loc pentru ea.
*
În următoarele zile se întorseseră în Rusia. Aniela leșinase în mai multe rânduri pe parcursul celorlalte zile petrecute în America, ajunseseră chiar la urgențe, unde îi fuseseră administrate vitamine și se întorseseră imediat după aceea acasă, unde avea să fie tratată de medicul familiei Makar. Lyov înțelese că nu este nicidecum vorba despre o sarcină, iar tot ce își dorea pentru moment era ca iubita sa să fie bine.
— Starea ei de sănătate nu este deloc în regulă, Lyov, începuse bărbatul, are nevoie de un regim special și, mai important, are nevoie de sprijin emoțional, trebuie să fii constant alături de ea, să îi arăți că nu este singură, altfel mă tem că o vei pierde, rostise ultima parte direct, știind cu cine stătea de vorbă.
Lordul Leu primise vestea ca o lovitură de pumnal în spate, însă aceasta nu-l făcu decât să conștientizeze mai mult prin ce trecea frumoasa lui balerină. Tatuajul de pe omoplatul său era potrivit acelei situații, dar avea în spate zeci de întâmplări zguduitoare, zeci de momente în care fusese pus la încercare și peste care reușise să treacă, devenind și mai puternic, atât pe plan fizic, mental, cât și financiar. Asta reprezenta acel tatuaj, că era de nedoborât.
Trei luni mai târziu
— Coboară, vreau să te văd, Aniela, mi-e dor de tine, rostise cu glasul răgușit la telefon.
— Lyov, mama e acasă, îi răspunsese.
— Știu, tocmai de aceea ți-am spus să cobori, pentru că altfel aș fi urcat eu, sosise și răspunsul lui.
După doar câteva minute balerina sa se înfățișase în parcarea din spatele blocului și nici nu o mai lăsase să respire după ce se urcase în mașină, căci o și strânsese în brațe.
— Trebuie să îi spui mamei tale despre noi, nu este o joacă de copiii, este o relație serioasă, Aniela, ești logodnica mea, am stabilit deja detaliile nunții, ai amânat mult prea mult.
— Știu, rostise, o să îi spun, promit că îi voi spune zilele acestea, continuase constrânsă de situație.
— Ai face bine să îi spui, altfel o voi face eu, dăduse cărțile pe față și o privise direct în ochi.
— Haide să nu ne mai gândim la asta acum, murmurase și îi cuprinsese obrajii cu palmele sale, unindu-le astfel buzele într-un sărut răvășitor.
— Ai răbdare până la apartament, iubito, spuse cu un geamăt gutural și pornise mașina.
În schimb, ea nu îl ascultase și își coborâse palmele către cureaua de la pantalonii săi, desfăcând-o și făcând mai apoi același lucru și cu aceștia din urmă. Îl privise în ochi și rânjise înainte să îi cuprindă membrul întarit în palmă și să facă mișcări circulare de-a lungul acestuia.
— La dracu! mârâise și trăsese de volan pe o stradă ce parcă nu ducea nicăieri, decât în întunericul nopții. Mută-te pe bancheta din spate, îi ordonase cu glasul răgușit și oprise mașina.
Ea îl ascultase și voise să își prindă părul într-o coadă, însă nu îi mai dăduse nici măcar acel răgaz. O trântise pe bancheta din spate și o scăpase rapid de pantalonii pe care îi purta, iar uniunea dintre ei avusese loc rapid, căci el avea pantalonii deja desfăcuți.
O penetra adânc și o făcea să geamă atât de puternic încât, dacă ar fi fost în apartament, ar fi crezut că tot blocul auzea țipetele ei de plăcere. Mașina se mișca, iar geamurile erau aburite și își amintea de prima lor aseară, de seara în care îi luase virginitatea, în mijlocul unei furtuni de zăpadă.
În ultimele luni Lyov nu mai plecase din țară, rămăsese alături de ea, o ajutase să treacă peste traumele provocate de el și lucrau la cele din trecut, care erau numeroase și lăsaseră în urma lor cicatrici adânci. Aniela fusese chiar și la un psiholog, de fapt, continua să meargă la acesta, își lua vitaminele și avea o alimentație corespunzătoare, participase în ultima lună și la repetițiile de la teatru, căci până atunci fusese mult prea obosită și slăbită pentru aș mai putea solicita organismul să facă atât de mult efort fizic.
Bărbatul se întorsese la volan după ce se îmbracase și se abținuse să nu își aprindă o țigară. Aniela renunțase la acel viciu, care îi făcuse numai rău, și vorbise, privind-o prin oglindă cum își aranja părul pe bancheta din spate:
— Ai vreun plan mâine? Vreau să mergem să vedem câteva case, continuase după ce ea negase, trebuie să alegem viitoarea noastră locuință, până la nuntă cred că vom avea timp să îi amenajăm și interiorul. Am luat legătura cu un agent imobiliar, dacă nu găsim nimic pe plac mâine o să caute și alte imobile.
— Nu pot să cred că asta chiar e real, Lyov, soptise, chiar ne căsătorim și ne mutăm împreună?
El zâmbise și dăduse din cap, întorcându-se la drumul principal și luând-o spre casa ei.
— Nu uita, Aniela, te iubesc foarte mult, strigase în urma ei, după ce coborâse din mașină, deschizând fereastra de la portiera sa.
