Capitolul 23: E numai vina ei!

4.1K 377 170
                                    

,,Și dacă nu găsește banii, Lyov, atunci devine una de-a noastră

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

,,Și dacă nu găsește banii, Lyov, atunci devine una de-a noastră."

Lovise mult mai puternic sacul de box atunci când cuvintele lui Yakim îi reveniseră în minte și nici măcar sunetele puternice provocate de pumnii săi izbindu-se de suprafața din piele nu-i putea acoperi gândurile răsunătoare.

— Cu ce te pot ajuta, Yasha? vorbise fără a se opri din lovit sacul, simțindu-i prezența femeii în cameră.

— Vreau să discutăm, vocea ei se făcuse auzită și simți o urmă de nesiguranță în glasul ei.

— Te ascult, răspunsese.

— Părinții mei vor să mergem într-o vacanță, începuse ea.

— Nu cred că ți-am interzis vreodată să mergi undeva, zise neutru, luând un prosop alb de pe bancă și ștergându-și sudoarea de pe frunte.

Alți stropi de transpirație i se prelingeau pe abdomenul gol, iar când se întoarse spre ea, femeia aproape că rămăsese fără aer. Lyov era marea ei slăbiciune, în ciuda a tot ceea ce o făcea să pătimească, el rămânea bărbatul pe care îl iubea cu întreaga ființă.

— Da, înghițise în sec, încercând să își mute privirea de la trupul lui, dar vor să mergem toți, întreaga familie, eu, tu, mama ta și părinții mei, enumerase ea fâstâcindu-se.

— Credeam că mama te-a anunțat deja că nu am timp de prostiile voastre, îi aruncase din mers, și, plus de asta, noi nu suntem o familie, adăugase.

Discuția de la teatru cu mama sa, din urmă cu câteva zile, avusese ca subiect central vacanța despre care Yasha îi zisese.

— Te rog, Lyov, fă asta pentru mine și îți promit că nu am să-ți mai cer nimic, niciodată, spuse cu glasul rugător din spatele lui.

*

— La naiba cu tine Makar! țipase plângând și își afundase chipul umed de lacrimi în pernă.

Ceea ce îi spusese Yakim despre el nu îi mai dădea pace de câteva zile, se simțea rănită și trădată, chiar dacă ei, de fapt, nu aveau o relație. Nu merita să plângă pentru el, dar ce putea face dacă lacrimile luptau împotriva ei și voiau să curgă pe obrajii ei?

Sfârșitul de săptămână se apropia cu pași repezi, iar ei nu se mai întâlniseră deja din seara în care o lăsase singură în stradă. Înainte să afle despre modul în care s-a consolat într-o cameră de hotel cu o altă femeie, era pregătită să vorbească cu el, să încerce să repare lucrurile, dar după nu doar că nu mai putea da ochii cu el, ci și ceva o ținea pe loc. Nu o mai văzuse nici pe mama lui la teatru, deși marți urmau să aibă spectacolul pentru care au făcut zeci de pregătiri și pentru care au repetat ore în șir.

Era lovită din trei direcții, de Lyov, de spectacolul care însemna foarte mult pentru ea și de Yakim, căruia trebuia să îi plătească pentru ceva ce nici măcar nu îi oferise. Și totuși, prinsă într-un astfel de război, de ce simțea că cele mai dureroase lovituri vin din partea Lordului Leu?

Subjugare: Lordul LeuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum