Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Taras, vreau să mă ajuți cu ceva, îl urmase spre ieșirea din sală, iar el o privi întrebător, dă-mi adresa lui Lyov, aruncă bomba și băiatul se înecă atunci când o auzi.
— Faci mișto de mine? țușise și ea își dădu ochii peste cap.
— Sunt cât se poate de serioasă, vreau adresa locuinței lui Lyov Makar, zise mai hotărâtă decât prima oară.
— Ți-ai cumpărat un costum sexi și vrei să-i faci o surpriză? ridică pervers din sprâncene. Probabil că nu știi, dar locuiește cu soția lui și nu cred că mai scapi cu păr în cap de acolo și e păcat de podoaba ta capilară, adaugă compătimitor și primește din partea Anielei un pumn în umăr.
— Nu știu cu cine ai impresia că vorbești, băiețel, mârâi la el, doar dă-mi naibii adresa aceea.
— Nu până nu-mi zici la ce îți trebuie, îi zise privind-o de sus.
Oftă și îi răspunse:
— Mi-am pierdut brățara în mașina lui, știi tu, m-a dus acasă în seara petrecerii, a comentat când el s-a încruntat, și vreau să o recuperez, este un dar de la o persoană foarte specială.
— Chiar vrei să mergi acolo? a întrebat-o nesigur. Ai început să-mi fii dragă și nu aș vrea ca mafiotul să te răpească din lumea noastră atât de repede, a zis el mai apoi și Aniela s-a încruntat.
— Fii sigur că nu o să intru în jocul lui, Taras, îmi vreau doar brățara și atât.
Îi dăduse într-un final adresa la care locuia Lordul Leu și seara, la finalul cursurilor de la academie, luă un taxi spre zona rezidențială și ferită de ochii lumii în care locuia mafiotul. Trebuia să recunoască totuși că avea un sentiment ciudat, un gol în stomac care nu îi dădea pace, dar nu dădea înapoi. Nu o făcuse niciodată. La fel cum o privise pe mama sa în ochi atunci când autoritățile sociale o luaseră de lângă ea, la fel îl putea privi și pe Lyov Makar sosind neinvitată în casa sa.
Ajunsă în fața conacului impunător se lovi de o sumedenie de bodyguarzi, așa cum se și aștepta. Le spusese pe cine caută și fu mulțumită atunci când află că este acasă și că cei de la pază îl vor chema. Atunci când unul dintre bărbați îi spusese cine îl caută o lăsaseră să intre din ordinul lui și fu condusă spre terasa din spate.
Își strânse brațele la piept peste haina de blană și se întoarse către direcția din care se auzeau venind niște pași apăsați și calculați. Lyov se apropia de ea ținându-și mâinile acoperite de o pereche de mănuși din piele neagră în buzunarele paltonului de aceeași culoare și o analiză atent. Cizmele negre și lungi din catifea îi puneau picioarele subțiri în evidență alături de o pereche de blugi de aceeași culoare, în timp ce blana albă constrasta ținuta ei și o făcea să semene cu o vulpe polară alături de căciula rusească din aceelași material și de aceeași culoare, care venea pe rotund ca o cască.
— Aniela, zise apropiindu-se tot mai mult de ea și sărutând-o pe obrazul rece în timp ce ea nu schița nicio emoție în fața gestului de tandrețe al bărbatului, te rog să-mi scuzi lipsa de ospitalitate și faptul că te-am lăsat să mă aștepți aici în frig, însă știi despre soția mea și nu îmi doresc să te pun într-o situație jenantă, spuse și brațele sale poposiseră pe talia ei subțire.
— Și atunci, spune-mi te rog, mâinile tale sunt tot o lipsă de ospitalitate sau verifici să nu am cumva o armă și să fi venit aici pentru a te împușca? replică cu un zâmbet rece în colțul gurii, iar Lyov zâmbi la rându-mi și rămase în aceeași poziție.
— Poate ar trebui să iei în calcul și dorința de ați simți trupul lângă al meu care nu mi-a dat pace în ultimele zile, șopti cu gura în dreptul urechii ei și o simți, în ciuda armurii ei, cum se cutremură atunci când îi aude cuvintele și îi simte respirația fierbinte pe pielea ei.
— Cred că, de fapt, ar trebui să iei tu în calcul ceea ce ai spus mai devreme, ș-anume că nu îți dorești să mă pui într-o situație jenantă cu soția ta, care ne-ar putea surprinde în această ipostază oricând și nici nu vreau să-mi imaginez ce ar crede, rostise apăsat și dădu din gene ca o regină a dramei și, din nou, replicile ei nu-l afectaseră pe Lyov, ba chiar îl stârniseră mai mult.
— Atunci, Aniela, spune-mi te rog, ce te aduce la mine? o întrebă stând față în față și susținându-și privirea unul celuilalt.
— La asta te referi? scoase obiectul din buzunar și îl lăsă să atârne între degetele sale, ridicându-și una dintre sprâncene spre fată.
— Da, îi răspunse și întinse mâna grăbită să o ia, însă el o trase în spate și o puse înapoi în buzunar.
— Nu atât de rapid, spuse calm, vreau ceva la schimb, continuă și o văzu cum se înfurie.
— Este brățara mea, nu ai niciun drept să îmi ceri ceva în schimbul ei!
Atitudinea lui o enervase până peste limită. Se credea superior tuturor și se comporta de parcă totul îi aparține și toți trebuie să îi ofere câte ceva la schimb chiar și pentru un lucru care le aparține de drept de fapt.
— Dar este la mine acum, scumpo, și pot decide dacă o arunc în mare sau ți-o înapoiez.
— Nu ai îndrăzni! ridicase tonul și realiză abia apoi, când îi văzu epxresia schimbată și nervoasă, că își iese din fire atunci când cineva îi vorbește pe un asemenea ton.
— Vrei să mă privești în timp ce o fac? a mârâit și a apucat-o de încheietură, vrând să o tragă spre mașină pentru a-i arăta că nu spune niciodată ceva nu poate sau nu va face.
— Nu, i-a răspuns cu privirea în jos și refuză să se miște, ce dorești pentru a-mi înapoia brățara? oftase și îl simți cum îi ridică bărbia cu 2 degete.
Zâmbea. Ea cedase și era al dracului de fericit să o vadă cum îi face pe plac.
— Ești balerină, nu-i așa? o întrebă, iar ea dădu din cap în sens afirmativ. Vreau să faci o reprezentație doar tu și doar pentru mine, îi dădu răspunsul mult așteptat, vreau să-mi dansezi în timp ce mă privești adânc în ochi, iar la final îți vei primi brățara.
