Capitolul 46: Ordinele conducerii

3.5K 347 109
                                    

Ciocănise de câteva ori în ușă, însă nimeni nu îi deschisese, așa că decisese să intre, știind că Taras era acasă și fiindu-i teamă ca Lyov să nu îl fi lovit atât de rău încât să fi leșinat

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Ciocănise de câteva ori în ușă, însă nimeni nu îi deschisese, așa că decisese să intre, știind că Taras era acasă și fiindu-i teamă ca Lyov să nu îl fi lovit atât de rău încât să fi leșinat.

— Știam că ești tu, el începuse stând pe canapea cu o compresă în jurul ochiului.

— O, Doamne! scăpase geanta din mână și se apropiase de el rapid. Te rog, te rog să mă ierți, te rog, murmurase și îl atinsese ușor, dând compresa într-o parte și dezvelind o vânătaie. Iartă-mă, rostise cu lacrimi în ochi.

— Aniela, lasă-mă pe mine, îi cuprinsese mâna în a lui, eu o să fiu bine, dar tu, tu nu ești bine. Ce ți-a făcut bruta aceea? o întrebase îngrozit de semnele vineții de pe pielea gâtului ei.

Ea doar suspinase și își lăsase capul pe umărul lui, șoptind:

— E-el m-a strâns de gât, era turbat de furie, parcă a văzut roșu în fața ochilor, nu mai auzea nimic, eram ca o marionetă în mâinile lui, răfubnise în plâns și băiatul o cuprinsese în brațe.

— Ar fi trebuit să îi spui, rostise ușor.

— Mi-e teamă, șoptise, mi-e teamă de reacția lui, mi-e teamă ca Leon să își pună planurile în aplicare, așa cum m-a amenințat că se va întâmpla dacă Lyov află, și tocmai pentru că sunt o fricoasă și pentru că am fost o proastă în adolescență suferi și tu acum.

— Nu vreau să te întristez și mai tare, dar domnul Makar m-a dat afară de la teatru, vorbise și Aniela își ridicase capul brusc.

— Nu, își pusese mâinile în păr, sunt o idioată! Ți-am făcut atât de mult rău, Taras, ea dădea frenetic din cap și plângea.

— Calmează-te, am o ofertă de la alt teatru, va fi bine, doar calmează-te, te rog.

— O să vorbesc cu el, începuse, nu pot lăsa lucrurile în felul ăsta, continuase.

— Nici să nu te gândești să faci asta, Aniela, reacționase și el, o să fie și mai furios, va crede că e cu adevărat ceva între noi, că îmi iei apărarea și că vrei să mă aduci înapoi la teatru pentru a fi lângă tine.

— Dacă mă cunoaște suficient de bine, va ști că o fac din datorie umană.

*

Aniela plecase spre teatru, avea repetiții, iar mai apoi avea să îl caute pe Lyov. Intrase în sala mare și vruse să meargă către cabina de probă, însă chiar mama acestuia îi ieșise în cale.

— Așteaptă două clipe, te rog, femeia începuse și după ce lăsase câteva foi pe un dulap se întorsese către ea, probabil nu ai fost anunțată încă, dar timp de o săptămână ești în vacanță, dacă îi pot spune așa, zâmbise strâmb și fetei îi picase cerul în cap.

— Poftim? De ce?

— Ordinele conducerii, scumpo, femeia întorsese capul și dăduse să plece mai departe, dar o oprise.

Subjugare: Lordul LeuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum