Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aniela trăgea bagajul mic și alb după ea pe peron, iar când trenul sosi în gară se urcă și căută compartimentul său, în care, spre mirarea sa, era singură. Își așezase pălăria de blană și mănușile pe scaunul de lângă și își aținti privirea pe fereastra ce îi arăta ghețurile rusești.
Trecuseră câteva zile de când primise acordul mamei sale că poate merge alături de Leon în minivacanța care era doar un simplu pretext pentru a putea pleca de acasă, fără să îi spună mamei sale adevăratele ei intenții. Inima i se strânsese în piept tot mai mult în decursul acelor zile, iar gândindu-se la ce avea să descopere se temea tot mai mult, și deși își spusese să abandoneze totul, nu putuse să o facă, era dreptul ei să știe.
O bătaie în ușa compartimentului o scoase dintre gânduri și când persoana de după aceasta intrase și se așezase pe scaunul din fața sa își calmase respirația și își păstrase cumpătul.
— Lyov? ridicase o sprânceană și acesta îi arătase înapoi un zâmbet fermecător.
Aparent bărbatul fusese de la început în tren, căci nu făcuse nicio altă oprire în altă gară de când plecase, și se lăsase așteptat, deoarece Aniela avusese o presimțire că o să apară de undeva, odată ce îi spusese că o va însoți în călătoria sa.
— Nu te bucuri să mă revezi? o întrebase și ușa fu din nou deschisă de un bărbat care le adusese o sticlă cu șampanie și două pahare, pe care le așezase pe măsuța mică din mijloc.
— Sărbătorim ceva? rostise cu rigiditate, căci avea amintiri neplăcute de când băuse alături de el.
Jocurile mafiotului începeau să îi displacă din ce în ce mai mult, în spatele fiecărei mișcări a acestuia exista un interes ascuns, un plan care să îi ofere ceea ce el dorește, dar ea nu vrea să îi ofere.
— Da, zise cu un zâmbet sincer în colțul gurii, este aniversarea mea de 32 de ani, continuase și Aniela îi urmărise epxresiile feței pentru aș da seama dacă nu se joacă din nou cu mintea ei.
— La mulți ani, rostise câteva clipe mai târziu, dacă mi-ai fi spus, ți-aș fi luat un cadou, își ridicase ușor colțurile gurii, iar el îi urmase exemplul.
— Tu ești cadoul meu, Aniela, de fapt, vacanța aceasta alături de tine este cadoul perfect, trecuse imediat în cealaltă extremă și desfăcuse sticla cu șampanie, turnând în cele 2 pahare.
— Sper că de data aceasta nu mi-ai pus nimic în pahar, îi vorbise cu ură, amintindu-i de seara din urmă cu câteva zile, când o amețise serios și făcuse rost de toate informațiile de care avea nevoie fără a se complica prea mult.
— Nu mi-ai răspuns la prima întrebare, scumpo, ți-am lipsit? o fixase cu privirea și îi savurase fiecare trăsătură.
— La fel de mult cum îmi lipsește pixul pe care l-am pierdut în clasa a doua, își dăduse ochii peste cap.
— Mie mi-ai lipsit, păcat că nu împărtășim același sentimente, și cu referire la paharul tău, poți să bei cu încredere, îi făcuse din ochi și ciocniseră paharele, de data aceasta, șoptise pe sub buze și duse paharul la gură, rânjind.
— Cum se face că, în această zi atât de importantă, nu ești acasă alături de soția ta, pregătindu-vă pentru o petrece somptuoasă?
— Aș da oricând acele petreceri chiar și doar pentru o oră în compania ta, Aniela, dar apreciez că te-ai documentat despre trecutul meu, își linsese buza de jos, nu ești străină de petrecerile organizate de clanul Semilunei, așa-i?
— Când ai un renume atât de mare precum al tău și organizezi petreceri atât de luxoase, care ocupă primele pagini ale ziarelor pentru câteva săptămâni, nu cred că există foarte multe persoane străine de toate acestea, îi răspunsese simplu și luase o gură mică din băutura sa.
— Să înteleg că persoana mea nu te-a interesat în mod special?
— N-aș zice, rânjise malițios, dacă ești șeful nu te face să fii cel mai important de acolo, cel puțin nu pentru mine.
— Oh, rânjise la rându-i, dar cine este cel mai important pentru tine, scumpo? Puștiul acela, Leon, sau balerinul și colegul tău de la academie, Taras?
— Greșești să crezi că viața mea s-a învârtit doar în jurul acestora 2, îi făcuse din ochi.
— Fii serioasă, mârâise, chiar dacă ai fi avut pe cineva înainte, nu-mi poți spune că a fost mai bun decât mine și că te-a făcut să simți la fel de intens precum te fac eu să simți chiar și cea mai mică atingere.
— Și dacă îți spun, ce se întâmplă? se desprinse cu spatele de spătarul scaunului și se aplecase ușor în față, spre el. Îți rănesc orgoliul, Lordule? continuase apăsat și profund.
Palma lui Lyov lovise imediat dupa ce ea terminase de vorbit sticla cu șampanie scumpă, dărmând-o pe jos și împinse și masa mică și rotundă, care îi despărțea, ridicându-se și apropiindu-se de ea.
Îi prinsese maxilarul în palmă și o împinse pe spate, lipind-o din nou de spătarul scaunului, și o privise în ochi, în timp ce stătea în picioare și o domina complet cu înălțimea sa. Totuși, în ciuda acestui aspect, Aniela nu lăsase garda jos și între privirile lor se dădea o luptă răsunătoare, care fusese oprită doar preț de câteva secunde atunci când Lyov îi luase cu asalt buzele fetei, zdrobindu-le sub ale sale.
— Ar trebui să încetezi să faci asta, îl împinse cu brațele în piept și se ridicase la rându-i, nu sunt iubita, soția sau amanta ta ca să mă săruți, bine? strigase și aruncase cu paharul ei în peretele opus.
— Cred că ar trebui să privești mai în amănunt situația, scumpo, și să realizezi că deja ești amanta mea, surâse răutăcios și îi prinse ambele încheieturi în ale sale. Încetează cu orgoliul ăsta, încetează să mai lupți împotriva mea, încetează să îți renegi sentimentele și senzațiile, pe care ți le trezesc, Aniela, văd ce război se duce înăuntrul tău atunci când ești în preajma mea. Un război între rațiune și clacare, în care ești de fiecare dată prinsă și te tot întrebi ce parte să alegi.
— Tu ar trebui să încetezi să îți mai creezi speranțe false! Nici dacă nu ar fi existat soția ta în peisaj nu aș fi fost cu tine, așa că i-ați gândul de la a fi ceva între noi!
— Scumpo, începuse calm, dacă nu ar fi existat Yasha, tu ai fi fost deja soția mea, replicase și Anielei i se blocase aerul în plămâni. Acum, sper că am lămurit câteva amănunte, și te rog să iei un loc, nu aș vrea să leșini, râse atunci când văzu expresia de pe chipul ei.
Călătoria nu avea să fie una lungă, însă era convins că ceea ce se întâmplase deschisese drumul către un întreg amalgam de întâmplări încinse ce vor avea loc în zile pe care le vor petrece împreună în fostul oraș al Anielei.
