Subjugare: Lordul Leu

Capitolul 40: Semn

— Lyov? Unde ai fost? se ridicase dintre așternuturi și căscase ușor.

Trecuseră două zile de când erau la cabană, două zile în care Aniela și Lordul Leu nu mai avuseseră nicio interacțiune fizică.

— M-am plimbat, răspunse simplu.

— Dar afară ninge, comentase și se ridicase în genunchi după ce el se pusese pe cealaltă parte a patului. De ce mă evți? întrebase și își așezase una dintre palme pe chipul lui.

— Dormi, Aniela, ești obosită, îi răspunsese în schimb.

— Nu a avut cine să mă obosească, se rățoise la el, dându-și ochii peste cap.

— Deci asta era, rânjise, ești supărată că nu te-am mai obosit, continuase și o văzuse cum se strâmbă. Parcă nu eram suficient de bun pentru tine, adăugase.

— Doar taci, mârâise și se urcase deasupra lui.

Îl sărutase pe gât și își coborâse palmele pe lateralele trunchiului său, însă, când ajunsese la curea, bărbatul o trântinse între așternuturi. Aniela rânjise și era pregătită pentru ce credea că avea să urmeze, credea că îi picase în plasă, însă se întâmplase contrariul. Lyov trăsese pătura peste ea, o sărutase pe frunte și îi șoptise:

— Noapte bună, Aniela.

Coborâse din pat și pe hol o auzise țipând indignată și lovind salteaua cu pumnul. Zâmbise în colțul gurii și își continuase drumul spre barul din living, turnându-și un pahar de tărie.

*

Cabana avea o piscină interioară, o sală de fitnes, chiar și o saună. Întreaga construcție părea pusă cap la cap de o persoană ce dorise să își creeze propriul său colț de paradis, aducând la un loc lucrurile care îi plăceau cel mai mult.

Își dezbrăcase hainele, își pusese un prosop în jurul corpului și intrase în saună. Aerul i se oprise în plămâni când îl găsise pe Lyov acolo, aproape gol, având și el doar un prosop în jurul taliei.

Înghițise dureros în sec, însă înaintase de parcă totul era normal și se așezase în colțul opus lui. Îl tot analiza și parcă era din ce în ce mai înflăcărată privindu-i mușchii, goliciunea trupului. Avea nevoie de atingerile lui, și, deși nu voia să recunoască, bărbatul avea dreptate, era dependentă de el, de tot ce reprezenta el.

— Iubitule, suspinase și își lăsase prosopul să cadă de pe sâni, iartă-mă, te rog, murmurase cu buzele umflate din cauză că și le tot mușcase.

— Pentru ce să te iert? el rămăsese indiferent.

— Pentru ceea ce am spus, continuase cu greutate, căci se simțea arzând de dorință.

— Ce ai spus? o provocase privind-o în ochi și savurându-i expresiile chipului.

— Că nu ești suficient de bun la pat, murmurase parcă aflându-se în cele mai cumplite chinuri.

— Ți-ai schimbat cumva părerea peste noapte?

— Nu am avut niciodată părerea asta, suspinase prelung și își strânsese sânii tari ca piatra în palme.

Lordul Leu primise satisfacția de care avusese nevoie, ea își recunoscuse minciuna și își arătase slăbiciunea, arătase că avea nevoie de atingerile lui.

— Vino aici, vorbise cu glasul gros și fata se deplasase fantomatic până la el.

Înghițise din nou în sec atunci când el îi prinsese gâtul cu una dintre palme, iar când voise să îl sărute se retrăsese și rânjise.

— Nu, nu, iubito, nu atât de rapid, rostise, m-ai supărat, nu o să primești când vrei tu ceea ce îți dorești. Prosopul jos, ordonase și ea rămăsese goală în fața sa.

Își înfășurase brațele în jurul taliei sale și suflase aer cald peste pielea ei deja fierbinte înainte să o întoarcă cu spatele.

— Ce funduleț obraznic ai, rostise și imediat apoi se auzise un sunet, ca cel dintre lovirea a două suprafețe.

Aniela își înfipse dinții în buza de jos atunci când o pleznise peste una dintre fese, însă tresărise și mai puternic la contactul dintre gura lui și cealaltă fesă.

O mușcase, lăsând în urmă un semn de dinți roșu ce începea să se învinețească și rânjise, rostind:

— Pentru semnul ăsta nu trebuie să îți faci griji, nu are cine să îl vadă. Sau are? replicase, strângând-o de șolduri atunci când ea nu spusese nimic.

— Doar tu o să îl vezi, rostise constrânsă de firea sa dominată, de modul în care o subjuga.

— Foarte bine, mârâise apreciativ, spune-mi, iubito, o să fii cuminte de acum?

Se ridicase și o intimidase din nou cu statura sa și îi mulțumise cerului că prosopul lui nu căzuse atunci.

— Întotdeauna am fost cuminte, șoptise și își închisese ochii la contactul dintre degetele sale și feminitatea ei.

— Chiar și când îi făceai un oral unui bărbat însurat? el vorbise aspru și își linse buza de jos, rămânând cu degetele nemișcate, deși îi simțea umiditatea, care parcă îl chema.

— Termină, rostise uitându-se în ochii lui, nu-mi place când te comporți așa, continuase.

— Dar cum îți place să mă comport? Așa? replicase și își afundase un deget în interiorul ei.

— Nu, nu mai vreau nimic de la tine, ea îl împinsese cu palmele în umeri, simțind cum parcă un alt bărbat o atingea, nu același Lyov Makar care făcea totul cu tandrețe.

— Vreau eu, mârâise și îi ridicase coapsele în jurul său.

Își lăsase prosopul să cadă la picioarele lor, o presase cu spatele de perete și o penetrase adânc, făcând-o să suspine.

— Mai încet, ea vorbise printre gemete, te rog, continuase și își lăsase capul de peretele din lemn al saunei, închizându-și ochii.

Bărbatul încetinise ritmul penetrărilor și se așezase cu ea în brațe pe banca de pe peretele opus. Își afundase degetele în părul ei și îi trăsese chipul aproape de al lui.

Aniela își lăsase capul să se odihnească pe unul dintre umerii săi după ce fuseseră amândoi secătuiți de puteri, însă mușchii lui rămăseseră în continuare încordați.

O dusese în brațe spre living și o așezase pe canapea, în timp ce el își aprindea o țigară.

— Nici să nu te gândești, își dăduse ochii peste cap atunci când ea se uita către fum și părea că vrea mai mult ca oricând să se bucure puțin de el.

Se întorsese cu spatele și mersese către scări, voia să își pună ordine în gânduri, latura pe care Lyov nu i-o mai arătase de multă vreme o înspăimânta, însă acesta o strigase și se oprise la baza treptelor.

— Ai un semn superb pe fund, comentase și îi simțise rânjetul prin glas.

— Nu știu ce părere o să aibă iubitul meu despre asta, rostise și se strâmbase, știind că oricum nu avea să o vadă.

— Stai liniștită, sunt perfect de acord cu asta, îi răspunsese trăgând din țigară, să îi spui tipului să îți mai facă încă una, adăugase și Aniela simțise că eșuase în a-l provoca din nou și se reîntorsese la a urca scările.