Tăcerea este întreruptă de o lovitură dureroasă. "Au." strig eu. Toată lumea s-a repezit în sala de mese. Toți mă privesc îngrijorați. "Ce s-a întâmplat?" întreabă Jaebum. "Puii care bat cu piciorul." spune Lisa. Puiul continuă să lovească. "Probabil că ar trebui să mergem la școală." spune Jungkook. Toți, în afară de Yoongi și Lisa, se ridică. Lisa a absolvit deja anul trecut, așa că rămâne acasă. Yoongi încă stă acolo, uitându-se la burticamea. "Jimin te duci azi la școală." Ea intreaba. "Puii care mă ucid chiar acum." Spun. "Bine." Ea spune. "Cred că nici Yoong nu merge”. Ea spune. Mă uit la Yoongi. Nu ia asta atât de bine.
"O să-l duc sus." Spun. Mă ridic și îl iau de mână pe Yoongi. îl trag. Se ridică și mă urmărește în camera noastră. Îl trag înăuntru și închid ușa. Îl trag într-o îmbrățișare. Își îngroapă nasul în gâtul meu. Mă îmbrățișează aproape de el. "Yoongi, știu că ești încă stresat din cauza puiului.” Spun. "Dar crede-mă că vei fi un tată grozav." Spun. Simt că lacrimile mă lovesc pe spatele gâtului. El plânge. Nu a plâns niciodată în fața mea.
"Chiar dacă nu ai chef acum, de îndată ce puiul vine, îi vezi fețele mici, te vei îndrăgosti și vei fi la fel de protector cu el ca și mine.” spun eu tinand-mi lacrimile. "Știu că ți-e frică că vei ajunge ca tatăl tău, dar crede-mă că nu vei fi niciodată așa.” Spun. Se retrage. Ochii lui roșii de plâns. Îi șterg lacrimile. "De ce plângi, trebuie să nasc un pui”. glumesc. El râde încet. Îl trag într-o îmbrățișare. "Ma mai iubesti?" El intreaba. "Da te iubesc." Spun.
CITEȘTI
𝗗𝗼 𝘀𝘁𝗶𝗹𝗹 𝗹𝗼𝘃𝗲 𝗺𝗲? | 𝗬𝗢𝗢𝗡𝗠𝗜𝗡
FanfictionJimin este un omega. Jimins merge la o școală atât cu lupi, cât și cu oameni. Oamenii nu știu despre lumea lupilor. Jimins are 15 ani și încă nu și-a găsit perechea. Prietenul lui cel mai bun, Jungkook, l-a găsit pe al lui la 13 ani. Este în suferin...
