Bestiile din Cartierul West

~El înseamnă cartierul West

Nu este șocant faptul că de dimineață tatăl meu nu este de găsit. Și știu unde este, nici nu trebuie să îl caut. Probabil este într-un bar, beat mangă, cheltuind economiile noastre.
Alcool, droguri, datorii. De când mama a murit, doar aceste trei cuvinte l-au reprezentat pe tata. Și oricât m-am străduit să îl schimb, el vedea prin mine. Nu auzea tot ce îi spuneam. Și am ajuns să mă simt a nimănui.
Când telefonul mi se aprinde, nici nu trebuie să mă uit să știu ca este Beverly. A auzit de la Jeff, unul dintre prietenii noștrii, că se dă o mare petrecere în cartier și bineînțeles că nu am scăpat de insistențele ei pana nu i-am spus că mergem. Mesajul ei semnifică faptul că a ajuns.
-Chloe, spune-mi te rog că arăt demențial!
Nici nu am ieșit bine pe ușă că a și reușit să mă facă să zâmbesc. Și nu sunt multe persoane în viața mea care reușesc asta.
Părul ei gri este lung, atingându-i soldurile iar ochii de un albastru cristalin te fac să te pierzi în ei. Iar rochia neagră cu câteva tăieturi pe ea o fac să pară o fată rea. Și nu avea cum să lipsească rujul mov ce îi fac buzele să pară pompoase.
-Yoyo, arați minunat! Vei da câțiva băieți pe spate acolo!
Aceasta face o piruetă și îmi întinde brațul pentru a lua-o la pas. Yoyo este porecla ei deoarece numele său de familie este Young . Nu, nu eu sunt cea care a inventat-o.
Casa Zorei, fata care organizează petrecerea, este doar la o stradă de a mea așa că nu ne-a luat mult timp să ajungem.
În living se află o masă mare plină de diferite mâncăruri și cele mai tari băuturi. Consola de jocuri este deja ocupată de câțiva băieți și l-am recunoscut pe Jeff fiind unul dintre ei.
   Jeff este acel băiat cu care nu ai cum să te plictisești. Poate să îți spună o glumă chiar și despre covorul din cameră. Atât de tare e tipul!
-Ah, pe bune, ce naiba vede la ea?
Deși Yoyo pare că a vorbit pentru sine, i-am auzit cuvintele și când am văzut încotro este îndreptată privirea ei ucigătoare, am înțeles mesajul.
Gazda noastră se pierde printre brațele chipeșului Zayn care simte melodia din cameră.
Privindu-i pe ei, mă gândesc la mine si Caleb. La fiecare petrecere din cartier îmi dedica o melodie și dansam pe ea împreună. Era singurul care reușea să mă facă să simt că trăiesc cu adevărat.
-Stii ceva, Beverly, întotdeauna esti răutăcioasă cu el. Meriți să vezi aceasta imagine pentru că nu vrei să recunoști că esti topită după Zayn!
Yoyo își pune mâna la inimă, parcă lovită de cuvintele mele, dar știe că am dreptate. "Idiot" și "golan" sunt singurele cuvinte pe care i le adresează și de fiecare dată se ascunde de el. Deși are o obsesie pentru Zayn din liceu. Și nu pot să o condamn. Părul său brunet, creț, face o combinație perfectă cu acel pachet de mușchi.
Zayn îmi aduce aminte foarte mult de mezinul Carvalho. Poate din doua motive. Primul ar fi că sunt asemănători ca personalitate. Și al doilea ar fi că brunetul este prietenul său cel mai bun.
-Zayn nu va fi în gândurile mele în seara asta, și nici nu îmi va strica vibe-ul. Soro, azi mă voi îmbăta!
Și seriozitatea cu care se îndreaptă spre tequila îmi spune că asta va face. Iar eu va trebui să fiu samariteanul milostiv.
De fapt, ce caut eu aici? Nu mai m-am putut distra de când Caleb a plecat, nu mă mai simt acceptată de oamenii aceștia sau una de-a lor fără el și nici măcar nu aveam starea necesară de o petrecere.
În momentul în care îmi îndrept privirea spre persoana care coboară de la etaj , stomacul mi se întoarce pe dos.
Fostul meu iubit, Xavier, își etalează bustul ținând de șold o roșcată cu sânii cât cartierul West. Cum pot fetele astea să se nască atât de înzestrate?
Nu îmi doresc a lua contact cu el, îl detest pentru ca este vinovat de greșeala mea de acum un an.
Chiar m-a înșelat! Caleb îmi spusese adevărul. Iar eu am băgat mâna în foc pentru un nenorocit și m-am ars. Iar prețul a fost să nu mai iubesc niciodată.
Aer. De aer am nevoie în acest moment. Trebuie să ies din această casă până nu vărs lacrimi. Totul îmi aduce aminte de el. Totul. Pentru ca el însemna pentru mine cartierul West.
Dar alergând pe ușa deja deschisă, trupul se lovește puternic de ceva tare dar totodată moale și o mână mă apucă de umăr. Se pare că încă o mai am în mine pe acea Chloe cu capul în nori.
Când chipul mi se ridică pentru a îmi privi victima, zâmbesc fără voința mea. Îmi era atât de dor de acea privire familiară și de parfumul său încât multe nopți mi-au fost furate.
-Hei soare, ești în regulă?
Tristan Carvalho nu s-a schimbat deloc cu trecerea anilor. Părul său șaten încă stă în toate părțile iar ochii săi sunt asemănători fratelui mai mic.
Dar atenția mi-a rămas pe cercelul din urechea stânga în formă de cruce. Frumoasa achiziție. Îi sta bine!
-Nu am pățit nimic! Probabil și tu esti bine, ești obișnuit cu neatenția mea!
De când i-am rupt inima lui Cal , nu am mai putut da ochii cu Tristan. Chiar dacă mereu mi-a fost ca un frate mai mare.
Pentru Tristan, Caleb este cel mai prețios lucru pe care îl are. Și chiar dacă mereu am cerșit atenția lui, glumele și protecția sa, eu știu că nu merit. Eu știu adevarul din spatele motivului plecării fratelui său mai mic.
-Obișnuit..da! Dar de aproape un an, aceasta obișnuința a dispărut.
După ce îmi spune acel adevar crunt în fată, îmi așează o șuvița rebelă din cap și îmi zâmbește ușor.
Cândva, ma hrăneam cu zâmbete fratilor Carvalho. Acum aceste zâmbete mă dor.
-Știu! Dar mă bucur că am dat peste tine. Nu o să te mint, simțeam lipsa vocii tale.
Doar o scurtă licărire am văzut în ochii săi albaștrii și răspunsul său mi-a făcut pielea de găină si ochii să se umezească.
Mâna sa dreaptă mi-a apucat spatele și m-a pus la pieptul său. N-am mai avut parte de îmbrățisarea lui de un an. Un an..care pentru mine a însemnat un secol.
-Mi-a fost dor de tine, Chloe! Mi-a fost foarte dor!
Poate că Tristan nu mă urăște și putem reface legătura dar Caleb este un capitol șters din viața mea.
Și va rămâne persoana mea favorită chiar dacă eu pentru el nu mai însemn decât rugină.