Bestiile din Cartierul West

~Te rog , Tristan!

Când mi-am recăpătat cunoștiința eram prinsă într-un război adevărat. Voci masculine ridicate la puterea a treia îmi zgâriau mintea și târziu am constatat că încă eram în parcul Bond. Iar gloanțele și pumnii ce zburau pe lângă mine mă făceau să îmi doresc să leșin înapoi.
Doar că acum nu mai sunt ostatica celor din Hunters, trupul meu fiind purtat de două brațe puternice. Ochii albaștrii care mă privesc au același efect asupra mea de când eram un simplu copil. Mă îndrăgostesc de ei de fiecare dată.
-Dumnezeule, îți mulțumesc, în sfârșit ți-ai deschis ochii!
Dar acea voce cunoscută mă face să clipesc de câteva ori și atunci imaginea se reconstruiește pentru mine.
    Am crezut că cel care mă ține în brațe este Caleb, dar de fapt este fratele său. Au ochii la fel iar eu sunt amețită de la lovitura în cap a acelui animal, deci nu era imposibil ca mintea să îmi joace feste.
-Ai leșinat pentru cinci minute dar au fost cele mai grele cinci minute din viața mea!
Își mută mâna care îmi susținea picioarele pe capul meu iar îmbrățisarea lui aproape mă sufocă.
    Dar acolo, în acel loc și lângă el, tot coșmarul meu s-a încheiat!
-Tristan ce se întâmplă?
Cu greu reușesc să mă concentrez asupra luptei care se dă în fața mea și presimt că am nevoie urgentă de un control la cap.
-Xavier m-a sunat și mi-a spus că te-a văzut în parcul Bond încolțită de idioții din Hunters. Iar acum încercăm să punem punct acestei porcării.
Să pună punct? Pentru ei, nu cred că există un final. Cei din Hunters par să nu își înțeleagă lecția. Cred că doar moartea ne poate scăpa de ei. Și pentru ce mi-au făcut, le-aș putea scoate chiar eu inima din piept.
Și atunci îmi dau seama că în tot acel infern am avut o superbă fată lângă mine, care din păcate, a împărțit infernul cu mine.
-Tristan, unde este Raven? Vreau să o văd imediat pe Raven!
Înainte să se facă totul negru pentru mine, unul din Hunters a încercat să abuzeze de ea. Și nu voi uita toată viața teroarea din ochii ei și dezgustul pe care îl simțeam.
-Liniștește-te, soare, Raven este cu Zayn chiar în spatele nostru ! Acum poți să respiri ușurată!
Îmi întorc privirea în spatele nostru, exact cum a spus Tristan, și pentru prima oară pe ziua de azi, vărs lacrimi de fericire. Raven se află în spatele lui Zayn care este ocupat să tragă în nenorociții din Hunters și îi strânge geaca de piele cu mâna.
    Suntem lângă cele mai dragi persoane din viața noastră!
-Vreau să ies de aici! Tot ce vreau este să nu mai fiu înconjurată de arme, sânge și acei mascați!
Mâna sa îmi înconjoară bazinul și atunci icnesc de durere. Picioarele primite în stomac își spun cuvântul.
    Observ cum Tristan își încordează maxilarul când îmi citește durerea de pe față si nu vreau să îmi imaginez cum arăt. Tenul meu alb probabil că acum este mov.
-Iartă-mă soare, nu am vrut să te rănesc! Te voi duce cât de curând la spital!
Își așterne buzele peste fruntea mea și alte lacrimi îmi năvălesc chipul. Îmi era dor de el atât de mult!
Ceva umed îmi udă obrazul și mă uit la tricoul meu care este ud de la lacrimile mele. Nu lacrimile mele sunt cele care mi-au udat obrazul.
Îmi ridic privirea spre băiatul de 1,90 și atunci ochii mei înlăcrimați întâlnesc alți ochi înlăcrimați. Tristan plânge!
Nu l-am văzut niciodată pe Tristan plângând!
-Tu..plângi? Tristan Carvalho chiar plânge?
Își șterge lacrimile care m-au străfulgerat în tot corpul și îmi zâmbește sincer.
-Gândul că te voi găsi fără răsuflare nu mi-a dat pace. N-ai idee cât de fericit sunt că ești bine, Chloe!
Brațele sale îmi acoperă trupul din nou dar tresar când un glonț trece pe lângă capul meu, lovind piciorul unuia din Hunters. Încă pot fi rănită în orice moment. Toți putem!
-Jeff, termină cu ei, e timpul să ne întoarcem acasă!
Jeff, cel mai energic om pe care îl cunosc, caută într-o geantă verde ceva, arătându-și cel mai viclean zâmbet. Jeff ..până și de el mi-a fost dor!
Obiectul mic dar extrem de periculos se ivește în raza tuturor și durează doar o secundă să fiu luată în brațe de Tristan și să fugim cât mai departe de grenada din mâna lui Jeff.
Chargerul alb ne devine scut, capul fiind acoperit de mâinile lui Tristan iar explozia auzită cu siguranță i-a nimicit pe toți. Nu poți rezista unei bombe.
-Totul s-a încheiat, Chloe! Acum să mergem să vedem ce se întâmplă cu rănile tale!
Sunt îngrijorată ca lovitura de la cap să nu fie gravă. Și probabil din cauza durerii abdominale nu voi putea să mă mișc o perioadă bună de timp.
O mână îmi întoarce corpul brutal iar un păr creț îmi acoperă chipul a cărui piele o simt strânsă.
Îmi pun brațele după gâtul făpturii ce mi-a oferit o îmbrățișare caldă. Extrem de caldă.
-Am scăpat! Scumpo, am scăpat din mâinile lor!
Îi simt porțiunea de piele din partea sânilor și atunci îmi aduc aminte că acel nemernic i-a rupt bluza. Va trebui să meargă la un psiholog. Am scăpat din mâinile lor, dar vor rămâne urme.
-Gata, surioară, e rândul meu să o sufoc pe păpușa asta! Niña, am știut mereu că ești o femeie a dracului de puternică!
Raven se dă la o parte pentru a îi face loc fratelui său care mă ridică de la pământ, lucru ce mi-a pornit o durere imensă în zona coastelor. Iisuse, sunt distrusă!
-Dumnezeule, ce ți-au făcut ticăloșii ăia?
Râd ironic doar pentru că nu vreau să povestesc cum fiecare parte a corpului meu a fost lovită. Sau cum sora lui era să fie violată.
Încerc să îmi pierd uitătura printre toți oamenii care se află cu noi și înțepătura pe care o simt în zona pieptului nu poate fi explicată în cuvinte.
-Tristan, unde este Caleb? Am crezut că este prins într-o bătaie dar nu îl văd. Unde este?
Schimbarea expresiei sale la pomenirea fratelui său mă alarmează teribil. S-a întristat. Pe fața sa citești doar întuneric.
-Tristan, ți-am pus o întrebare, unde este iubitul meu?
Din cauza adrenalinei, traumei și leșinului, mi-a fost greu să devin rațională. Dar acum când lucrurile s-au liniștit, am nevoie de medicamentul meu. Am nevoie de persoana mea preferată să mă mângâie suav.
-Chloe, nu vreau să ți se facă rău, Caleb va veni să te vadă cât de curând!
Îl cunosc pe Tristan Carvalho de când era un puști ce își enerva fratele mai mic zilnic. Nu voi fi luată cu zăhărelul chiar de el!
-Ai trei secunde să îmi spui unde e Caleb sau voi pleca de una singură să îl caut în tot cartierul West!
Sunt sinceră. Chair sunt în stare să plec în căutarea lui deși picioarele abia mă țin și încă văd în ceață.
-Ca tu să nu fi acum trei metri sub pământ, Caleb s-a declarat la poliție criminalul a trei bărbați. Cadavrele fiind manopera celor din Hunters.
Cel mai tragic moment este acela când răul care te-a înconjurat dispare, vrei să îți alini durerea în brațele persoanei iubite, dar aceasta este într-un necaz și mai mare.
-Nu face asta, nu te pierde cu firea, îl voi scoate de acolo. Am un plan, ai încredere în mine, rază de soare!
Tremur cu tot corpul și dacă Tristan nu avea reflexe bune, acum mă prăbușeam pe asfaltul tare și nu în brațele sale.
-Te rog, Tristan, adu-mi-l înapoi! Salvează-ți fratele, te rog!
Și îmi închid ochii pentru a doua oară pierzându-mă în nesfârșita lume a viselor.