Bestiile din Cartierul West

~Hunters

Barul este plin de lume, cât de curând probabil vom ajunge să stăm unul în poala celuilalt iar rochia mea lila, lungă, pe gât, începe să nu mai fie o alegere bună. Dar măcar machiajul nu o să mi se scurgă pe față de la caldura de aici deoarece nu am folosit decât puțin fond de ten și rimel. Mereu am preferat să fiu mai naturală.
Ceea ce nu pot spune despre Yoyo. Poartă o fustă de piele scurtă, un top argintiu ce îi lasă la vedere puțin din abdomenul său plat și machiajul este destul de îndrăzneț având un ruj roșu. Dar recunosc că prietena mea e a naibii de frumoasă!
Tot cartierul West s-a strâns azi în barul Calypso, al dragului nostru Levi. Unul dintre cei mai respectați oameni tocmai a împlinit vârsta de 53 de ani. Iar băutura și mâncarea gratis pe care ne-o oferă cadou azi arată cât de unit este acest cartier. Ceea ce Bestiile au făcut de-a lungul timpului.
Stau la masa fetelor, împreună cu Beverly și încă câteva cunoștiinte de-ale noastre dar am grijă să îmi arunc un ochi uneori la masa băieților.
Să îl văd pe Caleb la cămașă nu este o imagine pe care o poți pierde. Acesta face concurs de băut shot-uri cu Tristan. Am adorat întotdeauna să îi văd împreună. Au o relație de sânge ce nu poate fi distrusă nici de Dumnezeu însuși.
-Tu ce părere ai, Chloe?
Îmi întorc privirea spre masa mea când Yoyo mi se adresează și după fețele lor presupun că vorbeau despre ceva. Dar eu eram prea concentrată la mezinul Carvalho.
-Habar nu am despre ce discutați. Scuze!
-Poate dacă nu te-ai mai holba la Caleb ca o psihopată, ai reuși să fii atentă la noi!
Fetele încep să râdă la remarca lui Yoyo și mie îmi vine să o împing de pe scaunul înalt pe care stă. Nu e nevoie să o spună cu voce tare!
-Beverly Young, în primul rând, nu mă uitam la Caleb! Iar în al doilea rând, nu sunt o psihopată!
Îmi aruncă privirea sa de "nu prea cred" și își înlătură câteva șuvițe gri de pe frunte. Mereu am fost atât de diferite, și totuși suntem cele mai bune prietene.
-Ai dreptate, soro, te uitai la cămașa lui care îi acoperă pectoralii apetisanți și nu esti o psihopată, probabil ești doar o obsedată!
Râsul puternic pe care l-au pornit prietenele mele inclusiv Yoyo, îi face pe toți din încăpere să se uite spre noi, inclusiv pe băieți. Ah, îmi vine să mă îngrop singură de rușine!
Dar nu apuc să le spun să înceteze că tot ce aud în jurul meu sunt o avalanșă de țipete și lumea începe să alerge necontrolat prin barul lui Levi.
Gloanțe. Gloanțe au început să zboare pe lângă noi și cred că și prin noi.
-Nu te mișca! Dacă alergi haotic sau țipi nu vei face decât să te rănești!
Ascult vocea liniștitoare care îmi șoptește cuvinte și târziu mi-am dat seama că o mână mi s-a așezat pe cap iar două brațe mi-au acoperit corpul, parcă vrând să mă protejeze.
Acum mă aflu ghemuită lângă scaun și nu pot să nu mă gândesc la împușcăturile ce nu vor să se oprească. De câte ori au tras în noi? De 1000 de ori? Sau poate de 2000 de ori?
Îi apuc materialul negru la care mă holbam acum un minut și faptul că el a venit la mine mă calmează. Mereu am crezut că în brațele lui nu pot fi rănită de nimeni. Nici de cei mai periculoși asasini din lume.
-Caleb, unde e Yoyo?
Dar gândul îmi fuge la prietena mea și știu că nu mai este lângă mine. Dacă a fost rănită chiar și în cel mai mic mod, le voi deveni cel mai mare coșmar celor care ne atacă.
-Yoyo este bine, Zayn a dus-o în spatele barului ca să fie protejată!
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! O să îi ridic o statuie acelui creț șarmant!
Dintr-odată zgomotul de la împușcături se oprește și o liniște asurzitoare ne întâmpină. Și simt că mă sufoc cu fumul care s-a provocat aici.
Îl simt pe Caleb cum se ridică ușor de jos, susținându-mi spatele, și privesc în jur gândindu-mă la ce e mai rău.
Mă așteptam să văd mult sânge și multe cadavre dar toată lumea pare a fi în siguranță. Cum am putut scăpa din aces haos?
Privesc cei șase bărbați din fața noastră în timp ce Yoyo si Zayn vin lângă noi. Îmi iau prietena de mână și o încurajez din priviri spunându-i că o să fie bine.
Inițial, am crezut că singurii care pot distruge această petrecere sunt Cabrones. Dar aceștia nu sunt Cabrones. Sunt doar niște indivizi cărora nu poți sa le vezi nici fața de la masca pe care o poartă.
Nu îi cunosc, dar tocmai si-au semnat sentința la moarte!
-Vrem să vorbim cu liderul Bestiilor! Care dintre voi este Shooter?
Shooter? Asta e porecla lui Cal! De ce îl caută pe el? Ce naiba are de împărțit cu acești anonimi? În plus, Caleb nu este liderul bestiilor.
-Bestiile nu au un lider. Așa că vorbește aici si acum sau taci pe vecie!
Un ton amenințător se aude din spatele meu și când simt o mână pe umărul meu, respir și mai mult. Tristan ni s-a alăturat!
-Asta a fost doar o avertizare! Bestiile ar trebui să stea în cușca lor, fără să se mai creadă Diavolul! De azi, noi vom conduce cartierul West, cartierul celor din Cabrones și tot orașul Saint Louis!
Să conducă? De ce este vorba despre putere? De ce mereu este vorba despre crime, oameni răniți și putere? De ce ai vrea să ai o viață plină de pericol?
-Crezi că poți veni în cartierul nostru, în barul nostru, pe strada noastră, să ne ameninți și să te aștepți să ne punem la hibernat?
Caleb i se adresează celui care a vorbit până acum dar primește ca răspuns o grimașă. Și ceea ce a urmat, a fost imprevizibil. Și toți suntem extrem de panicați!
Unul dintre ei au luat o fată, și acum i-au pus la cap un pistol. Iar ea tremură din toate încheieturile.
-Nu face asta! Sunteți conștienți că dacă faceți asta nu mai ieșiți vii din bar, nu?
Tristan are mare dreptate. Dacă ajung să rănească pe cineva, se va provoca un măcel. Un măcel în care vor fi pierderi din ambele părți.
Pentru câteva secunde am simțit că mă dezechilibrez dar mâna lui Caleb a devenit mai puternică și a început să mă susțină de spate. Pot plânge ca un copil doar pentru că el este atât de aproape de mine!
-Dacă vă veți revolta, asta se va întâmpla! Vom omorî fiecare om din prețiosul vostru cartier!
-Dă-i drumul fetei și plecați! Sunt al dracului de nervos și nu vreau să omor niciun om în fața ei!
Se referă la mine. Caleb niciodată nu a vrut să îl văd în varianta lui de Shooter. Crede că doar m-ar speria. Dar știe că am văzut destule lucruri rele în acest cartier. Și da, am văzut chiar și oameni morți.
O aruncă pe fată pe partea noastră și este susținută de prietenele sale pentru a nu cădea. Ce brute nemiloase!
-Distracție plăcută în continuare, Bestiilor! Sunteți doar niște copii care vor să se joace cu lumea rea. Dar acum că Hunters sunt aici, vă vom arăta adevarata față a acestei lumi!
Hunters. Hunters este numele acestor mascați care ne-au distrus petrecerea. Și nu vreau să mă uit spre Levi. Barul este total distrus și îl va costa mult să refacă tot ce au stricat. Ah, îi urăsc din tot sufletul!
Ies pe ușă iar în urma lor nu auzi decât gloanțe căzând pe podea. Asta este tot ce aud eu. Gloanțe. Împușcături. Țipete. Teroare.
Zayn se îndreaptă spre locul în care au stat și șterge podeaua cu două degete. Iar cuvintele pe care le rostește îți smulg pielea de pe tine. Pentru că tocmai au dezlănțuit fiarele.
-Atacând cartierul Bestiilor, și-au semnat condamnarea la moarte!