Bestiile din Cartierul West

~Respiră, Caleb

-Te rog, Raven, când îți găsești cuvintele, eu sunt aici să te ascult!
Știind că urmează să duc o luptă cu propriile mele sentimente, i-am îndemnat pe prietenii mei să ne așezăm pe scaune pentru a fi sigur că nu își pierde nimeni puterea de a sta în picioare. Cum ar fi eu sau fata căreia i s-a pus viața în pericol.
-După cum știi, am fost luate pe sus de cei din Hunters din propria casă. Tot ce făceam atunci era să ne uităm la TV când ușa a fost dărâmată de ei.
Îmi aduc aminte de ziua în care au spart casele oamenilor și au distrus tot. Raven a fost în acea seară în casă. Iar acum e a doua oară când îi calcă proprietatea fără permisiune.
Dacă eu fierb de furie, nu vreau să știu cum se simte Zayn!
-Chloe, cât și eu, le-am spus să plece dacă nu vor să o pățească dar bineînțeles că ne-au râs în față. Cum ar putea două fete să îi sperie pe ei?
    Două fete poate că nu îi sperie. Dar un număr mare de bestii îi poate face să se sinucidă știind că moartea este mult mai pașnică decât ce i-am face noi.
-Atunci...am scos cuțitul care îl aveam în buzunar și l-am îndreptat spre ei. Am fost fraiere crezând că o să plece. Doar i-am enervat și mai tare!
    O cunosc pe Chloe. Îmi pot da seama ce replici le-a aruncat ticăloșilor dar nu știam că Raven Iglesias are un tupeu atât de mare. Dar fiind sora lui Zayn, nu putea să fie slabă.
-Cum adică i-ați enervat?
    Tristan nu știe ce s-a întâmplat? Se pare că după ce le-a salvat pe fete și a adus-o pe Chloe la spital, a venit direct la mine.
Oamenii din cartierul West cred că eu sunt cel șmecheraș. Dar dacă nu era Tristan să fie mâna mea dreaptă, de foarte multe ori aș fi pierdut.
-Mă urăsc pentru ce s-a întâmplat! Din neatenție am scăpat cuțitul iar atunci Chloe s-a aruncat spre el pentru a îl recupera. Dar nu a sfârșit decât fiind dărâmată la podea de piciorul unuia dintre ei. E doar vina mea!
Mă ridic dărâmând scaunul și fiind pregătit să lovesc ceva dar când ochii lui Raven încep să lăcrimeze și mă privește speriată, toată avalanșa din interior se domolește. Au lovit-o pe Chloe, nu pot să mă prefac că acele cuvinte nu îmi bântuie acum mintea.
-Hei scumpo, nu sunt furios pe tine, bine? Nu e vina ta că ai vrut să lupți pentru siguranța voastră. Te rog să nu plângi, ne întristezi pe toți!
    Își șterge cu mâneca bluzei nasul iar privirea lui Zayn ar putea să mă lase fără răsuflare. Da, am dat-o în bară! Orice aș simți, trebuie să închid acele sentimente într-un cufăr. Măcar până ies de aici.
-Știi ceva, Caleb, nu vreau ca ea să povestească iar rahatul ăsta. Îi face rău și nu vreau să mai sufere. Îți voi povesti eu afară tot!
Își face datoria de frate mai mare. Poate că sunt prietenul lui cel mai bun, dar pentru Zayn, Raven îi este aer. Și adevărul e că să îi fac rău acestei fete este ultima mea dorință.
-Nu, frățioare, vreau să îi spun prin ce am trecut. E iubitul lui Chloe, merită să știe! Și eu sunt cea care trebuie să îi spună. Pentru că sunt prietena ei de suferință. De aceea am rămas la spital, și o să stau aici până ce prietena mea o să fie externată!
Am rămas fără cuvinte. Ci nu doar eu. Toți patru.
Pentru că lacrimile au dispărut iar privirea ei sigură mă înspăimântă. Acum înțeleg ce tot bolborosea Yoyo, într-o seară de vară, despre femei și conexiunile lor.
Mă așez înapoi pe scaun și îi cer în șoaptă scuze prietenului meu pentru faptul că permit ca această dramă să continue.
-Ne-au adormit și ne-am trezit în parcul Bond. Deși eram speriate ca naiba, știam că acel loc o să fie norocul nostru. Este locul Bestiilor, nu?
Îmi oferă un zâmbet inocent, înduioșător, dar mă întreb de ce le-a dus tocmai acolo. În locul nostru. Era firesc să fie găsite. Era firesc să piardă în fața noastră. Deci..de ce?
-Orele petrecute cu cele două gunoaie vor rămâne până mor cele mai înspăimântătoare ore din viața mea!
Încerc să înghit simțind cum am un nod în gât. Un nod ce pare uriaș și chiar doare. Urmează partea dură.
Yoyo își așează mâna stângă peste a mea, pe cea dreaptă ținând-o pe umărul lui Raven.
Rezistă, Caleb, rezistă!
-Chloe a fost uimitoare, Cal! Îmi dau seama că ți-a fost predestinată. Iubita lui Shooter nu putea fi altfel, îți jur!
A fost? Normal că a fost! Sigur i-a înfruntat și a încercat să pară dură în fața lor. Niciodată nu am văzut-o pe Chloe intimidată. Dar nu pot simți mândrie. Pentru că uneori curajul nu te salvează, ci îți sapă propria groapă.
-Am văzut în timp ce eram legată cum Peter, fiindcă așa era numele lui, a lovit-o. De patru ori. Dar au fost lovituri puternice. Una dintre ele a fost în cap, și am văzut sânge curgând. M-am speriat atât de rău încât aș fi vrut să pot rupe funia și să le zdrobesc capul cu o piatră. Știu că plângeam și urlam pentru prietena mea, Cal!
Respiră. Respiră constant, trăgând aer în piept. Strânge-te de inimă, ca să nu iasă din piept de durere. Controlează-ți picioarele care vor să plece din spital pentru a omorî oameni.
Nu uita să respiri. Respiră ca și cum viața ta depinde de acel control asupra ta.
-Frate, ești bine? Ești alb la față și ai început să sângerezi!
Nu, Tristan, nu sunt bine. Mi-am băgat unghiile în carnea palmei. Am simțit durerea. Dar mă calmează.
Uită de sânge. Uită de palmă. Calmează-te! Doar calmează-te!
-Continuă, Raven, vreau să știu tot! Te implor !
Toate cuvintele ei au fost rostite fiind sufocată de Zayn și Yoyo, în timp ce propria mână se juca cu părul. E modul ei de a se detașa de ce simte. De frică. De repulsie. De furie.
Dar acum, Raven și-a părăsit scaunul ajungând în fața mea dar stând cu privirea spre ușă. Chiar dacă nu o spune, Zayn are dreptate. Povestind toate astea trăiește coșmarul din nou. La aceeași intensitate.
-Celuilalt tip i s-a cerut să se ocupe de mine în timp ce Chloe era ținută la pământ și stomacul său fiind perforat de piciorul acelei brute. Era ținută fiindcă voia să mă ajute pe mine. Îți dai seama ce nebunie?
-Surioară, nu a fost o nebunie! Ar fi făcut ceva ce și tu ai fi făcut. Sau îmi spui că tu nu ai încercat să sari la gâtul scursurii care a bătut-o?
Dumnezeule, așa e! Chloe a fost bătută! De aceea este în spital. Nu voi asocia niciodată acel cuvânt cu iubita mea. Deși Zayn l-a rostit și tocmai mi-a rupt sufletul în două, eu nu voi face asta. Niciodată.
-Raven, cum adică i s-a cerut celuilalt tip să se ocupe de tine? Ce vrei să spui cu asta?
Mâinile sale încep a își strânge propriile brațe dar pare destul de mult. Ar putea să își lase vânătăi.
Își întoarce privirea spre mine fiind sigur că ajungem la finalul poveștii. A început să plângă atât de silențios încât ne lasă fără cuvinte. Iar buza sa a început să sângereze de la modul violent în care se mușcă.
-A vrut să abuzeze de mine. Puteam să fiu violată atunci, la dracu'!
Având reflexe bune, reușesc să o prind în brațele mele pe fata căreia i-am provocat chiar eu o rană. O altă rană.
-Hei, ajunge Raven, poți să te oprești! Nu mai vreau să știu continuarea. Îți mulțumesc pentru efort!
-Nu mai există o continuare, Cal! Am apărut noi și i-am nimicit pe nemernici!
O strâng în brațele mele având grijă să îi las și lui Zayn loc pentru a își mângâia sora, în timp ce îi mulțumesc scurt, din cap, lui Tristan, pentru continuare.
Ah, Dumnezeule, prostul ăsta a început să bocească și el iar acum mă simt ca un gunoi!
-Nu e nevoie să te îngrijorezi pentru mine. Tristan are dreptate, nu a apucat să își ducă actul până la capăt. Eu sunt bine! Cea care e rănită cu adevărat e Chloe!
Ceea ce a spus acum este cea mai mare prostie pe care am auzit-o astăzi. Doar pentru că nu are răni fizice care necesită tratament, nu înseamnă că nu merită atenția noastră. O merită la fel de mult ca hoața mea de inimi.
-Domnilor, salonul pacientei Chloe Ross tocmai a fost eliberat. Puteți să intrați să o vedeți!
Mă ridic de pe podea, lăsându-l pe Zayn să își îmbrățișeze sora fiind rândul meu acum să îmi îmbrațișez cea mai importantă femeie din viața mea.