Bestiile din Cartierul West

~S-a terminat

    Când Hunters au atacat cartierul foarte mulți dintre locuitori și-au făcut bagajele și au plecat din cauza spaimei.
    Adresa dată de Xavier aparține unei case în care a locuit un tânăr cuplu. Unei case din iubitul meu cartier.
    A fost cea mai mare greșeală pentru ei să creadă că se vor putea strecura pe teritoriul meu.
    Nu am dat buzna peste ei și nici nu le voi da foc cum am făcut acum ceva timp.
    Pur și simplu voi aștepta. Voi aștepta să renunțe în a lupta cu noi și a păși afară din casă. Voi aștepta oricât ar fi nevoie.
-Nu vom pleca de aici nicicum, Hunters! Odată și odată tot va trebui să vă arătați fețele!
    Zayn și Tristan sunt singurii pe care i-am luat cu mine, lasându-l pe Jeff să rămână cu fetele acasă. Vreau să mă asigur că de data asta vor fi protejate.
    Privesc ceasul de la mână văzând cum timpul trece secundă cu secundă.
    Ne așezăm pe iarba uscată, fiind atent cum Zayn împarte cărțile de joc. Dacă tot vom sta aici pentru ceva timp, măcar să nu ne plictisim.
-Dacă câștig, îmi veți spăla mașina, clar?
    Deși și-a dorit întotdeauna un Charger, fratele meu nu are grijă de scumpa sa mașină fiind un leneș cu diplomă.
-De data asta câștigătorul nu se va alege cu nimic!Scuze, Tristan!
    Întotdeauna lăsam ocazia câștigătorului să ceară ceva dar trebuie să ne maturizăm. După seara asta, multe lucruri se vor schimba în West.
-Ești plictisitor, Cal!
    Oftează prelung fiind cel care dă prima carte jos. Dar ochii mei sunt fixați pe ușa de culoare maro. Vor renunța cât de curând și voi putea să îi elimin din viața mea.
    Au trecut două ore de când am amorțit pe pământ și acum doar stăm și ascultăm muzica pusă de Zayn pe telefon. Timpul trece foarte greu când pe interior ești agitat.
-Băieți, uitați, văd mișcare înăuntru!
    Privesc ferestrele casei și într-adevăr, poți vedea umbrele unor siluete pășind. Aș putea să nimeresc un om dacă aș trage. Dar nu va fi cum se așteaptă ei să fie.
    Un scârțâit mă ridică automat de jos iar acum pistolul meu este scos la vedere și îndreptat spre liderul celor din Hunters. El și încă cinci membrii. Doar atâția au rămas.
-Ne predăm, Bestiilor, ați câștigat!
    Nu sunt înarmați iar acum maștile nu mai există. Le privesc chipul pentru prima oară. Par mai mari decât noi.
-Cu cât mai repede, cu atât mai bine, scursură!
   Zayn își scoate pumnalele și își ridică mâinile gecii de piele care îl rețin. Prietenul meu probabil vrea să mutileze oameni azi.
    Tristan își învârte bâta de oțel și după rânjetul viclean pot ghici la ce se gândește. La tipurile de lovituri pe care vrea să le dea celor șase.
-Am făcut o greșeală, știu! Și recunosc, am pierdut în fața voastră și a celor din Cabrones.
    Au făcut cea mai mare greșeală din viața lor, nu doar o simplă greșeală. Și mă bucur că le-a pronunțat numele pentru că cei din Cabrones ne-au fost aliați și de atunci ne-au devenit camarazi.
-Ai regrete? Voi aveți regrete după cât rău ați făcut?
    Observ șiroaie de transpirație curgând pe fruntea lor și nici nu îndrăznesc să îl privească pe Tristan în ochi și să îi răspundă. Unde le-a dispărut tupeul?
-Nu trebuia să ne luăm de fete. După ce le-am găsit cadavrele oamenilor mei, am priceput că acea mișcare a fost una proastă.
    A fost. Iar scuzele nu își au rostul. Chloe va avea o traumă pentru tot restul vieții din cauza lor. La fel și surioara lui Zayn.
-Hei bine , nu dau doi bani pe scuzele tale. De femeile din cartierul West nu se atinge nimeni!
-Mai ales de fetele noastre, Hunters!
    Completarea lui Zayn nu putea fi omisă și mă întreb de ce nu mă simt bine deși îi văd umilindu-se în fața mea. Când le vreau tot răul de pe lume.
-Omorâți-ne! Terminați-vă treaba și plecați acasă!
    Au vrut să îl omoare pe Zayn, au distrus barul lui Levi, au omorât trei oameni din banda lui Loko, ne-au atacat cartierul și mi-au batjocorit iubita. Au făcut toate astea cu sânge rece iar acum nici măcar nu încearcă să riposteze? Cât de penibil!
-Voi glumiți cu mine? Parcă vă numeați răul întruchipat! Unde vă e curajul, lașilor ?
    Normal că Tristan a gândit la fel ca mine și abia aștept să le aud răspunsul. Ne-au promis cucerire dar tot ce au făcut a fost doar să ne sperie puțin. Atât!
-Nu suntem proști, Carvalho! Doar noi șase am mai rămas și știm că sunteți prea puternici. V-am subestimat!
    Nu, nu noi am fost cei subestimați. Greșeala lor a fost că s-au supraestimat pe ei înșiși.
-Mi-am întrebat iubita dacă moartea voastră îi va aduce ei puțină liniște. Sunt aici pentru ea, nenorociților!
-Iar eu pentru sora mea pe care ați atins-o fără permisiune, gunoaielor !
    Zayn strânge pumnalele cât de tare poate dar există șansa să fie dezamăgit. Nu cred că le va folosi în noaptea asta.
    Cu ajutorul protectoarei mele, le trag un glonț în umăr celor cinci pioni, lăsând conducătorul pentru final. De ce în umăr? Pentru că nu vor muri acum!
-Vrei să ne chinui? De ce nu ai tras în inimile lor? Vrei să îți vânezi hrana ca o bestie, Shooter?
    Râd cum nu am mai făcut-o de mult timp iar cei mai importanți bărbați din viața mea mi se alătură. Probabil părem duși cu pluta dacă suntem priviți din exterior. Hei bine, nu mai îmi simt mintea întreagă de când am aflat că iubita mea a ajuns pe mâinile lor.
-Poate că nu va fi cea mai ghinionistă zi din viața voastră. Poate că de fapt va fi cea mai norocoasă!
    Și abia acum îi trag și marelui conducător un glonț în umăr.
-Ascultați ce urmează să vă spunem fiindcă nu veți auzi aceste cuvinte decât o singură dată!
    Tristan acționează ca un vorbitor pentru mine și mă bucur când este mâna mea dreaptă. La bine dar mai ales la greu.
-Am citit în ochi lui Chloe dorința de a vă vedea trei metri sub pământ. Era foarte mare, Hunters!
    Doi dintre ei înghit în sec dar îmi pare rău de confuzia pe care Zayn o arată pe față. Probabil se aștepta la altceva în seara asta.
-Dar am văzut ceva și mai mare în privirea ei. Teama de a nu ajunge un criminal pentru ea, ce va face închisoarea pe viață.
     Tristan zâmbește privind asfaltul, dar este un zâmbet inofensiv. Și el a înțeles ce a vrut să transmită Chloe prin tăcerea ei.
-Pentru că nu vreau să îi provoc suferință, și pentru că nu vreau să mă despart de ea, nu vă voi omorî!
    Uimire e tot ce vezi în ochii lor ce par a unei căprioare speriate dar privirea mi se fixează pe balta de sânge ce s-a format de la rănile lor.
-Dar vă avertizez o singură dată, idioților ! Un singur avertisment, atât !
    Îmi folosesc pistolul drept deget arătător pentru a îi face atenți dar la cum mă privesc cu siguranță cuvintele mele le vor rămâne imprimate în piele.
-Dacă mai călcați piciorul o singură dată în Saint Louis, și mai ales în cartierul West, voi avea grijă să nimeresc inima. Fără nicio ezitare!
    Se ajută unii pe ceilalți pentru a merge dar fluier pentru a le mai atrage atenția având de zis ultimele cuvinte. Și după aceea nu vom mai auzi de ei.
-Nu am vrut să devin un criminal pentru Chloe în seara asta pentru că nu și-a dorit asta. Si totuși este singura pentru care aș deveni unul, trecând chiar și peste sentimentele ei. Ați priceput?
    Marele șef aprobă din cap și îi intimidez cu privirea îndreptându-se lent spre ieșire. Răul suprem a fost eliminat.
-De unde știi că se vor tine de cuvânt, hermano? Nu sunt supărat pentru că ai făcut ce e corect, dar nu putem avea garanția că nu se vor întoarce.
    Ba putem avea garanția asta. Sunt sigur de fiecare mișcare pe care o fac. Și cunosc Bestiile cel mai bine. Ei au dispărut din viața noastră pentru totdeauna.
-S-a terminat, Zayn! I-am învățat ce înseamnă frica, și vor sta deoparte. Au înțeles din privirea mea că am vorbit serios.
    Pare nesigur pe cuvintele mele dar strigătul de bucurie a lui Tristan ce probabil a trezit cartierul rupe tensiunea din aer.
-Am nevoie de o vacanță, fraților, e greu să fii băiat rău!
    Chiar este greu. Și mereu se termină urât pentru noi. De aceea este finalul poveștii mele de Shooter.
    Vreau să urmez alt drum de acum.