Bestiile din Cartierul West

Epilog

-Sigur nu ai uitat marsupiul pentru bebe? Un singur lucru ai avut de făcut și sper că l-ai dus la capăt, Caleb!
-L-am luat, iubito, nu mai fi atât de stresată, te rog!
    Au trecut trei ani de când eu și mezinul Carvalho ne-am mutat în Louisiana și am gustat din aroma fericirii supreme.
    În tot acest timp, zi de zi am încercat să ne oferim propria perfecțiune și seară de seară ne-am iubit cu pasiune. Sau poate că nu chiar seară de seară.
    În tot acest timp ne-am dat seama că avându-ne unul pe celălalt este tot ce avem nevoie de fapt. Pentru că eu completez totul din viața lui iar el este persoana mea favorită.
    Caleb s-a tuns, lucru cu care nu am fost de acord, fiindcă acum pare un Tristan dar mai tânăr. Dar se pare că a vorbit serios când a spus că Bestiile sunt de domeniul trecutului pentru el. Chiar și geaca de piele a fost înlocuită cu hanorace de diferite culori.
   Cât despre mine, sunt exact la fel. Nu am vrut să las în spate cine eram în cartierul West, am vrut doar să las acel loc. Și asta am făcut!
    Nu am lăsat distanța să ne îndepărteze de persoanele dragi și suntem recunoscători telefoanelor că au fost inventate.
    Am participat la botezul micuțului Sebastian, băiețelul lui Zayn și Yoyo, deși nu aveam încotro, fiind nașii acelui înger ce seamănă la indigo cu mama sa.
    Ne-am vizitat familiile cât de des am putut și ne-am lăsat prinși de amintirile cartierului nostru și n-am lipsit de la nicio zi de naștere a prietenilor noștrii.
    Am continuat să facem parte din acel oraș și acel cartier, chiar dacă în prezent, nu mai locuim acolo.
    Cartierul West va rămâne pentru totdeauna cel mai prețios loc pentru mine și Caleb, și bineînțeles, casa noastră.
    Chiar acum parcăm Dodge Chargerul albastru al lui Caleb în fața casei lui, abia așteptând să văd reacția tuturor. Nu i-am anunțat de venirea noastră.
    În Louisiana, și cu puțin ajutor, am reușit să strângem bani astfel încât Caleb să își cumpere mașina visurilor lui și să ne deschidem propriul bar.
    Levi a sădit această dorință în noi de când eram simplii adolescenți. Iar acum se pare că suntem șefi și acel bar va fi garanția noastră de a trăi.
    Motivul vizitei noastre surprize a fost cea de a doua sarcină a lui Yoyo. Prietena mea se pare că vrea să îi respecte dorința lui Zayn de a își face o echipă de fotbal. Am venit să le oferim gândurile noastre bune iar acel marsupiu este un cadou pentru bebeluș.
    De data asta, sper să fie fată. O prințesă Iglesias cu părul creț și ochii verzi. O Raven în miniatură, mai exact. Deși Seb este un copil reușit, ce face ca fiecare zi să pară de neuitat.
    E un băiețel dulce, foarte timid și sensibil. Clar nu seamănă părinților lui. Dar eu și Caleb îl iubim ca și cum ar fi copilul nostru.
    Scoatem din portbagaj zecile de bagaje și țipătul fratelui iubitului meu mă sperie, scăpând pe jos plasa cu cadouri pentru fiecare.
-Frate, ai țipat mai rău ca o femeie, zici că l-ai văzut pe Jack Spintecătorul!
    Tristan îi oferă lui Caleb o îmbrățișare de urs în timp ce îl bate pe spate.
-Nu pot să cred că nu ne-ați spus că veniți, v-am fi așteptat cu o masă mare!
    Din spatele lui Tristan răsare Zora și nu e o surprindere să îi vedem împreună.
    Acum un an jumate, Zora și-a mărturisit sentimentele în fața lui Tristan, dintr-un simplu impuls.
    Inițial, acesta a refuzat-o, dar si-a dat seama că nu va mai găsi o fată atât de bună niciunde așa că au ajuns împreună. Și nu i-a fost greu Zorei să îl facă pe viitorul meu cumnat să ajungă la picioarele ei.
-Am vrut să fie o surpriză, am aflat de noul copil a lui Zayn si Beverly!
    Tristan mă ridică sus, oferindu-mi pupici pe obraji iar apoi vine rândul Zorei să ne strângă în brațe.
-Rândul vostru când vine? Vreau neapărat să devin unchi, dragilor!
    Nu am discutat până acum despre un copil deoarece doresc să devin o Carvalho înainte de a fi mamă. Am discutat cu Cal și am fost amândoi de acord să ne cumpărăm o casă si să avem un serviciu stabil înainte de a aduce un copil pe lume.
-Știi ceva, idiotule ? Ești mai mare decât mine, așa că întreabă-te pe tine când vei face un copil!
    Tristan se uită întrebător spre Zora dar fața ei spune multe. Pare încântată de idee dar totodată nu pare să se întâmple în viitorul apropiat.
-Unde sunt Lionel si Julia? Avem cadouri pentru toată lumea!
-Atunci îl voi suna pe Jeff si Hope să vină cât de repede pot, vom pregăti o masă mare! Oh, să nu uit să le spun și cuplului cu dungă în buletin!
    Zora dispare din raza noastră , intrând veselă în casă, dar privirea îmi poposește pe casa de lângă. Casa mea.
    Oare tata o duce la fel de bine pe cât îmi spune la telefon?
-Tatăl tău și părinții noștrii sunt plecați dar cu siguranță vor plânge de bucurie când o să vă vadă!
    Cum ar fi putut el să nu îmi citească gândurile? Uneori pare a fi fratele meu și nu a băiatului de lângă mine.
-Toată lumea vă duce lipsa, făceați parte din tabloul cartierului West!
    Încă facem. Doar pentru că nu mai stăm aici, asta nu înseamnă că inima noastră a plecat și ea. De fapt, bate în continuare cu putere pentru tot ce se află aici.
-Louisiana e tare, n-am avut parte de atâta liniște niciodată! Dar nu o să mint, aici mi-am lăsat o mare parte din mine!
    La propriu. Străzile acestea au sudoarea lui, entuziasmul lui, gloanțele lui, zâmbetele lui, curajul lui, temerile lui. Străzile acestea ne-au format!
-Ce fac Bestiile? Toată lumea e bine?
-Știi, Cal, lucrurile s-au calmat în ultimii doi ani. Bestiile nu prea mai sunt bestii. Iar băieții plâng zilnic după tine! Mi-e greu să îi țin sub supraveghere pe toți, adică, de când Zayn e tată, a lăsat-o mai moale cu noi.
    Bestiile au sădit în Caleb o încredere de sine de piatră și multă multă putere. I-au fost ca o familie. Dar totodată l-au învățat ce înseamnă durerea. Și deși nu o spune, îi e bine să nu mai fie o bestie, dar totodată îi e și dor.
-Trebuie să ai grijă de tine, Tristan, toți trebuie să aveți! Nu mai sunt Shooter dar voi fi până mor american din cartierul West!
    Ochii mi se umezesc. Indiferent unde ne-ar îndrepta viața, indiferent de drumul pe care o să îl alegem fiecare, mereu ne vom gândi la cartierul West.
    A fost locul în care am plâns umplând mări și oceane dar a fost locul în care ne-am cunoscut prietenii, sufletul pereche și familia. Locul în care am zâmbit cel mai mult.
    A fost propriul nostru Rai și Iad, în același timp.