Bestiile din Cartierul West

~ Din păcate , fata mea!

    Privirea sa îmi mângâie trupul în timp ce degetul meu mare face cercuri în palma sa. Este o noapte de vară fără nicio adiere de vânt și o noapte în care stelele luminează cartierul West.
    În mâna care nu se bucură de mâna mezinului Carvalho se află cadoul nostru pentru bătrânul Levi, proprietarul barului Calypso. Ne-am gândit că un CD pe care se află melodiile sale vechi preferate i-ar putea face seara perfectă.
    Spun perfectă, pentru că imensa bucuria i se citea din voce atunci când l-a sunat pe Caleb să îi spună că barul oficial s-a deschis din nou. Așa că vom merge să ne arătăm și noi bucuria.
-Sunt nerăbdător să îi văd reacția acelui bătrân când o să audă că suntem împreună!
-Cal, știai că nu te privesc cu ochi frățești, eu știam că ai sentimente puternice pentru mine și tot cartierul West știa că va veni o zi când să fim împreună!
-Da, așa e, dar tot mi se pare un vis să te sărut, să te țin de mână și să te ating în moduri în care nu puteam înainte!
    De când ne-am născut și până în prezent, ziua în care l-am crezut pe Xavier și nu pe Caleb a fost prima și ultima noastră ceartă. Eram aproape în fiecare clipă împreună și lumea mereu mă vedea ieșind din casa lui sau pe el din casa mea. Da, chiar ne-a fost predestinat să fim împreună!
    Un fluierat întrerupe liniștea nopții și ochii noștrii surprind locul din care a venit.
    Un miros puternic îngrozitor mă lovește dintr-odată și îmi dau seama că ne-am oprit lângă un om al străzii care doarme pe o bancă.
    Nu pot să îi înțeleg pe acești oameni deplorabili. Preferi să hoinărești pe străzi și să cerșești de la alții decât să muncești pentru a duce o viață decentă? Serios, chiar nu pot înțelege!
-Hei, iubito, mă duc să vorbesc puțin cu ei, așteaptă-mă aici!
-Sigur, dar vino repede, abia aștept să îi dăm cadoul lui Levi!
    Caleb se îndepărtează de mine, nu înainte de a mă săruta pe frunte și a îmi arăta fascinantele lui gropițe. Acum acele gropițe sunt doar ale mele.
Îi cunosc pe cei doi roșcați cu care vorbește, fac parte din Bestii, și înțeleg de ce trebuia să aștept aici. Treburile bestiilor nu mă privesc.
    Dar fiind atentă la mimica celor trei, târziu încep să fiu deranjată de mirosul mult mai abundent al aurolacului.
    Și când o mână mi se așează pe posterior, mă întorc ca arsă spre el și îi fac un brânci cât de tare pot. Nu pot să cred că m-a atins cu mâinile lui murdare! Ce pervers nenorocit!
-Stai departe de mine, maidanezule!
    Acesta își șterge gura care este plină de firimituri și se îndreaptă iar spre mine, bălăngănindu-se. Ce norocoasă sunt, omul mai e și beat!
-Îți jur, dacă mă mai atingi o singură dată, te las fără mâini!
    Cu o mișcare rapidă din cap mă uit spre Caleb dar acesta este concentrat către cei doi băieți. Aș putea să țip si ar sări în ajutorul meu, dar probabil se va alege de acest bețiv tot ce e mai rău.
-Dormeam, am deschis ochii, și ți-am văzut picioarele delicioase. N-am mai avut parte de femei de mult timp!
    Mă încrunt la replica sa și tot ce simt e doar scârbă. Ce femeie ar sta lângă el? Miroase mai rău decât un gunoi și este plin de praf din cap până în picioare. Mă mir că vorbește coerent pentru că de mers nu prea merge drept.
-Ești de cea mai joasă speță! Știi că am doar 20 de ani?
    Începe să râdă si văd cum mâinile sale se îndreaptă spre cureaua sa ciopârțită. Bărbatul ăsta nu are cale de oprire!
-Sunt disperat! Nu-mi pasă dacă ai 20 de ani, ești femeie cu copil sau minoră.
    Și după acel răspuns, îmi dau seama că "disperat" este într-adevăr cuvântul potrivit.
    Când tocmai eram pregătită să fug spre iubitul meu, un pumn face contact cu falca disperatului și un spate lat și muschiulos se pune în fața mea.
    Caleb Carvalho îmi va fi erou toată viața!
-Un gunoi ca tine are tupeul să îmi rănească iubita? Ai creierul fumat sau care dracului e problema ta?
    Vocea lui Caleb este singura care se mai aude pe stradă și se pare că cei doi prieteni ai lui sunt în spatele meu pregătiți de orice atac.
    Dar omul străzilor întins pe jos și cu sânge curgându-i din nas nu are nici măcar puterea de a merge drept. Nu este o amenințare reală.
-Cal, nu e nevoie să îl lovești, nu mi-a făcut nimic r...
    Dar parcă neauzind ce îi zic, acesta îl lovește cu pistolul său magic în cap și îi oferă și câteva picioare în abdomen. Urăsc violența! Deși locuiesc în West, nu m-am putut obișnui niciodată.
-Ești cel mai josnic om din oraș locuind pe băncile cartierului și dorind să agresezi o fată! Din păcate pentru tine, fata mea!
    Își încarcă protectoarea și abia atunci intru în modul de panică. Nu vreau ca băiatul ce mi-a ocupat inima să ajungă un criminal. Nu vreau să omoare oameni pentru mine.
    Cu un simplu pas mă pun în fața pistolului și atunci el îl lasă imediat jos. Normal, sunt micuța lui Chloe!
-Ce crezi că faci? Dă-te la o parte, Chloe! Vreau să îi împrăștii creierii pe jos!
-Nu, Caleb! Nu ești un criminal! Nu m-a rănit, doar m-am speriat! Te rog, lasă arma jos!
Mă uit către cei doi telespectatori implorându-i din priviri să intervină dar bineînțeles că nu îndrăznesc să se bage peste marele Shooter.
-Ești prea bună pentru cartierul West, Chloe Ross!
Iar după acele 8 cuvinte, își bagă pistolul în pantaloni și îmi întinde brațele pentru a mă sufoca cu îmbrățisarea lui. Iar eu mă topesc în acele brațe puternice.
-Ești singura pentru care aș deveni un criminal. Chiar și un criminal în serie!
Și limbile noastre încep un duel lăsându-i mâna să se joace cu fesele mele.
    Ne iubim. În sfârșit putem să ne iubim așa cum visam când eram simplii copii.