Bestiile din Cartierul West

~Nu degeaba mă numesc Shooter

Asfaltul se cutremură sub mersul nostru iar fierul care se ciocnește de fiecare stâlp din calea noastră prevestește ceva catastrofal.
Pentru Jeff, băiatul prieten cu toată lumea și cu cuvintele mereu la el, a fost ușor să afle unde naiba se ascund cei din Hunters. Din ziua atacului la Levi, deveniseră niște fantome. Dar datorită lui Jeff, putem răzbuna rănirea camaradului nostru.
Se pare că acei nenorociți se ascund în casa de lemn ce este construită între cartierul West și cartierul Lyndale, în care cei din Cabrones fac legea.
Tristan s-a ocupat de adunarea tuturor și văzând câtă influență are asupra lor îmi aduc aminte cum a pornit totul. A fost nevoie doar de o integrare greșită într-un grup de prieteni ca să pornești pe calea asta. Să faci ce fac și ei. Să gândești cum gândesc ei.
Și odată ce acei băieți au dispărut, Tristan a rămas ca un fenomen pe aici. Iar eu se pare că i-am călcat pe urme. Bestiile sunt doar o armată de tineri ce au ură și putere distrugătoare în ei.
Pot vedea casa ce abia mai rezistă și strâng pistolul ce ar putea rămâne fără aer dacă ar fi avut viață.
Jeff ne depășește, ducându-se înainte în fața ușii după care se află acei mascați lași. Lași pentru că nu își arată fața si pentru că l-au atacat mișelește pe Zayn.
Ne face semn că nu se aude niciun zgomot din interior si cu o simplă aprobare din cap, acesta sparge ușa cu putere si intră primul, în spatele lui fiind noi.
Odată ce dezastrul a fost dezlănțuit nu mai există cale de întoarcere. Și se va termina când sângele va fi vărsat.
Din toate părțile oameni din Hunters încep să apară și atacul de la bar mi se derulează prin minte. Iar poartă acele costume negre și ne amenință cu arme. Fără acele puști, sunt doar simpli sclavi.
-Știți de ce suntem aici. Ne-ați rănit un om. Vreau să știu cine este cel care l-a împușcat pe Zayn!
Nu mă așteptam să fiu auzit din prima. Bineînțeles că acel atac a fost plănuit de toți. Dar mă interesează cine a fost trăgătorul. Cu sângele lui vor plăti astăzi!
-Se pare că urechile vă sunt astupate de la acele măști. Shooter v-a întrebat cine a apăsat pe acel nenorocit de pistol!
Fratele meu urlă la ei iar casa tremură în momentul în care lovește podeaua consecutiv cu bâta sa de oțel.
Deși am crezut că tot nu își vor ușura situația, unul dintre ei face un pas în față și își arată bicepșii cu superioritate.
-Eu am fost! Nu știu cine dracului e Zayn , dar eu am împușcat acum câteva zile o bestie.
Nu știe cine e Zayn? Hei bine, după vizita noastră , nu va uita acel nume nici pe lumea cealaltă.
Îmi scot prințesa din geacă și o îndrept spre cel care ne defăimează. Deci el este. El este cel care m-a lovit direct în inimă. Și a făcut-o să zbiere de durere.
Toate armele care sunt ațintite spre noi tocmai au fost încărcate dar asta nu mă sperie deloc. Sunt deținătorul suprem al armelor cu tragere. Nu pot să fiu speriat de un alt deținător.
-Nu fiți mai nechibzuiți decât ați fost când ne-ați atacat un om. E alegerea voastră dacă vreți sa muriți toți sau doar unul dintre voi.
-V-ați gândit măcar o secundă că poate voi sunteți cei inconștienți, venind să ne atacați direct?
Am observat că este un singur bărbat dintre ei care poartă o vestă verde și dacă mi s-a adresat înseamnă că el este liderul. Un lider mai prost decât subordonații lui. Asta o să îi ducă la pierzanie.
Râd sincer la întrebarea lui iar Tristan care a stat mereu lângă mine se sprijină cu un umăr de mine și își flutură bâta în aer.
-Voi ne-ați atacat primii. Am venit doar să ne liniștim furia din interior. Nu mă enerva mai tare decât sunt deja!
Îi văd pe câțiva cum tremură scurt la avertizarea fratelui meu și după modul în care țin pușca în mână mi-am dat seama de la început că nu sunt un pericol.
De nevăzut, apăs trăgaciul trimițând un glonț în ficatul celui care mi-a împușcat prietenul cel mai bun. Exact unde l-a împușcat și el.
Mulți dintre ei încep a țipa și sar pe bărbatul căzut la pământ. Bineînțeles că am nimerit ficatul, am cea mai bună țintă din oraș. Până la urmă, nu degeaba mă numesc Shooter.
-Cum îndrăznești? Lepră, acum sângele tău va fi cel întins pe podea!
Șeful lor încearcă să sară pe mine dar unul dintre oamenii mei trage un glonț între noi, oprindu-i mișcarea.
Tristan se pune în fața mea îndreptându-și bâta spre Hunters și le arată cea mai dură expresie.
-Să pui vreun deget pe fratele meu? Doar dacă treci de Bestii!
Îi pun o mână pe umăr si îi spun din priviri că nu este nevoie să mă apere. Eu nu am frică nici măcar de Dumnezeu.
-Sângele cere sânge! Al nostru a curs, acum a fost rândul vostru. Dacă nu ne mai atacați, vă vom lăsa în pace. Dar dacă continuați să vă puneți cu noi, vă vom măcelări unul câte unul.
După acele ultime cuvinte, le fac semn băieților să părăsim casa văzând din privirea lui nedorința de a ne lupta aici si acum. Chiar si cei din Hunters știu că nu se pot pune cu noi. Cel puțin, nu acum când suntem insetați de răzbunare.
Părăsim cu toții casa, dar înainte de a merge înapoi în cartierul nostru, le oferim acelor nenorociți un cadou pentru vizită. Nu putea să fie atât de ușor. Doar cu rănirea unui om.
-Hei ciudaților, cred că ar trebui să ieșiți din casă acum! V-am făcut ieri o vizită și m-am gândit să ud acest lemn vechi să împrospătez locuința. Urmează să iasă fum!
Jeff își scoate bricheta si momentul în care îi văd pe toți îmbulzindu-se ca niște vite spre ieșire este ca un desert.
    Acesta este motivul pentru care amicul meu nebun nu a venit la spital. A avut câteva lucruri rele de făcut. M-a implorat să las acest moment pentru el.
-Asta e pentru că era sa îmi pierd prietenul din cauza voastră. Să nu uitați că "Perfectul Jeff" v-a distrus cuibul!
Și aruncă bricheta înăuntru iar toată casa izbucnește în flăcări. Plecăm neprivind în spatele nostru si pupându-l pe cap pe Jeff. Și eu si Tristan.
După seara asta, nu cred că cei din Hunters se vor mai apropia de West. Probabil au înțeles că nu te poți atinge de oamenii de acolo fără să suferi de doua ori mai mult.