Bestiile din Cartierul West

~Strângere de mână

Până să ajung la Parcul Bond am încercat să rețin fiecare casă distrusă, fiecare gunoi aruncat pe străzile mele și fiecare privire tristă a oamenilor cu care m-am întâlnit. Cartierul West a fost lovit de Hunters, acum cartierul West va da o lovitură acelei bande.
Nu le adresez nimic băieților mei când ajung și doar mă uit la toate acele chipuri serioase și gata de război.
-Ai luat tot ce ne trebuie, Caleb?
Aprob din cap în timp ce Tristan aruncă un ochi la armele din geantă și imediat începe să le împartă tuturor câte una.
Mă uit la pistolul ce nu s-a despărțit de mine niciodată și îl aud când strigă la mine de nerăbdare. Vrea să omoare câteva suflete. Și recunosc că în clipa asta ne dorim același lucru.
-Cal, vreau să vă ajut, voi merge și eu!
Jeff a fost mușcat acum câteva ore de un șarpe, încă este palid dar vrea să se arunce în luptă cu noi. Prietenul meu este o bestie adevărată!
-Bineînțeles că mergi cu noi, fraiere! Ce s-ar face Bestiile fără tine?
Îmi oferă o îmbrățișare bărbătească dar îmi promit să fiu atent la el. Este slăbit și nu vreau să pierd pe nimeni în seara asta.
-Deci, care este planul tău Shooter? Cum îi vom distruge pe nenorociți?
Baxter, membru al Bestiilor și un adevărat maestru al cuțitelor îmi adresează întrebarea și acum toți așteaptă răspunsul meu. S-a lăsat o liniște profundă în care ne auzim doar respirațiile.
-De data aceasta nu va exista niciun plan. Îi vom căuta pe cei din Hunters în fiecare parte a orașului dacă e nevoie și când îi vom găsi îi vom răni astfel încât să nu ne uite numele pe lumea cealaltă!
Bestiile mele zbiară puternic și atunci fratele meu împreună cu Zayn vin lângă mine punându-și brațele după spatele meu.
Noi vom conduce această răzbunare. Toți trei, de acum cinci ani până în următorii cincizeci de ani.
-Oh nu, sper că am eu vedenii din cauza veninului pe care l-am avut în corp și nu îi văd pe cei din Cabrones venind spre noi cu săbii în mână!
La cuvintele lui Jeff nu am nici măcar curajul să privesc în spatele meu pentru că o încăierare cu cei din Cabrones este ultimul lucru de care avem nevoie acum.
Dar după modul evident de exasperat în care Tristan începe să bată din picior îmi dau seama că acei nenorociți chiar se află în spatele meu.
-Am știut eu că vom găsi renumitele bestii aici!
Faptul că liderul celor din Cabrones, Loko, a venit aici, înseamnă că sunt serioși. Și furioși.
Loko de obicei nu se arată nouă și stă ascuns Dumnezeu știe unde. Și ochii îmi sunt furați de crucile imense ale tuturor de la gât. Emblema adevăraților membrii.
-Ce dracului vrei? O să mă joc cu tine și oamenii tăi în altă zi, nu e momentul, Loko!
Râde fiind acompaniat de câțiva din oamenii săi și începe să își rotească sabia prin fața mea. Ei luptă doar cu săbiile și nimic altceva. Sunt prea ciudați chiar și pentru mine!
-Cabrones, din păcate nu sunteți prioritatea noastră, vă rugăm să ne faceți o favoare și să o lăsați moartă în seara asta!
Zayn intervine văzând că niciunul din ei nu ar face pași să se retragă. Am fost cuminți în ultima vreme. Sigur nu sunt atât de furioși pe noi!
Loko își ciufulește părul blond pui și mereu aleg să mă uit la cicatricea de la sprânceana dreaptă decât în ochii săi. E urât ca diavolul omul ăsta!
- De data asta, dragele mele bestii, nu am venit pentru a provoca o luptă. Vreau să ne unim forțele în seara asta!
Poftim? Cuvântul "unim" este imposibil de rostit într-un context ce ne privește pe noi și cei din Cabrones. Suntem dușmani de ani buni!
-Cum adică să ne unim forțele? Noi și voi? Ce glumă de prost gust!
Chiar nu pricep ce vrea să spună și nu am chef să ghicesc ghicitori. Vreau doar să îi găsesc pe cei din Hunters și să le zbor un glonț în cap.
-Vă duceți după cei din Hunters, nu? Am văzut ce au făcut în West. Hei bine, vrem să vă ajutăm!
Acum noi suntem cei care râd, cu Tristan în frunte.
    Fratele meu ajunge în fața lui Loko și ceea ce urăsc la ei cel mai mult este această autoritate pe care el o emană. Ceilalți membrii nu au dreptul să spună ceva până ce el nu le dă permisiunea.
-Loko, de ce vrei să le faci rău celor din Hunters? Credeam că noi suntem cei pe care îi urăști!
-Sunteți, Carvalho, doar că în ultima lună ei ne-au deranjat mai mult decât voi!
Am crezut că doar cartierul West a fost atacat. Se pare că ei vor să pună stăpânire pe tot Saint Louis. Ceea ce nu va fi posibil cât timp respirăm noi.
-Vorbești serios? Ce au făcut acei lași?
Pot vedea cum toți se încordează la întrebarea mea și Loko începe să caute ceva în buzunarul pantalonilor. E prima oară când purtăm o conversație ce nu se va termina cu sânge.
Ceea ce scoate Loko din buzunar nu este decât trei lanțuri de-ale lor. Cele în formă de cruce.
-Mi-au omorât trei oameni. Pe la spate. Și vor plăti pentru lacrimile noastre!
Asta chiar este o lovitură fatală. Poate că ne aruncăm în lupte curajoși, dar ne pasă de fiecare viață a oamenilor noștrii.
-Și pe mine m-au împușcat dar am fost mai norocos. Îmi pare rău, Cabrones, asta chiar e dureros!
Zayn își lasă capul în jos în fața lor și observ cum restul bestiilor mele fac la fel. Noi niciodată nu le-am omorât vreun om. Totul s-a rezumat doar la bătăi și răni vindecabile.
-Nu avem nevoie de mila voastră. Vrem doar să vină rândul lor să verse lacrimi.
Îmi privesc ceasul de la mână ce anunță aproape miezul nopții. Ar trebui să ne pregătim de căutare. De răzbunare. De vânat.
-Ce spui, Shooter? Pentru o seară ești dispus să batem palma și să facem parte din aceeași echipă?
Loko îmi întinde mâna si înainte de a da un răspuns analizez tot ce s-a întâmplat până acum.
Cei din Hunters nu sunt isteți, dar sunt mulți si au arme performante. Ne-au devenit cel mai mare dușman, luându-le fața celor din Cabrones. Și cu siguranță cu experiența oamenilor lui Loko am fi în avantaj.
-Hei bine, dușmanul de ieri poate fi prietenul de astăzi. Batem palma!
Și dau mâna cu Loko văzând cum oamenii săi se pierd printre ai mei dând mâna între ei. Sunt șocat de ce se întâmplă!
-Împreună suntem mai puternici, Shooter! Să le arătăm cine conduce orașul Saint Louis!
-Să le întoarcem răul făcut! Este ultima seară frumoasă a celor din Hunters!
Și într-un număr de treizeci de băieți cu sânge rece am pornit în căutare. Am plecat să vânăm!