Bestiile din Cartierul West

~Focul iadului

    Din clipa în care Caleb a plecat am fost străbătută de un sentiment constant de frică. Frică de ce se va alege de cartierul West și frică pentru cei care luptă pentru noi.
    Nu vreau pierderi! Nici măcar una.
În drumul scurt până la casa lui Zayn am avut inima în pioneze și mintea doar la Dumnezeu spunând rugăciuni. Nu voiam să dau ochii cu unul din Hunters.
Acum împart canapeaua cu Raven și recunosc că nu am mai stat atât de mult timp împreună niciodată. Zayn nu îi permite surorii sale să își petreacă timpul cu noi iar picioarele mele nu au pășit foarte des în casa lui.
Mă uit la făptura din stânga mea ce arată extrasă din povești. Părul creț, lung, și ochii de un verde pătrunzător. Și eu care credeam că iubitul meu are cei mai frumoși ochi din West.
-Ce crezi că fac băieții noștrii acum?
Am decis să stăm împreună cât Bestiile dau o lovitură fiindcă singure nu ne-am fi făcut decât rău.
Ar fi fost frumos să fie și Yoyo cu noi dar aceasta a decis să stea cu părinții ei. Măcar tata știu că este într-un loc binefăcător și în siguranță.
-Probabil că mutilează niște nemernici și se distrează!
Râd scurt la folosirea cuvântului "distrează" pentru că în lumea lor, luptele chiar sunt distractive. Cel puțin așa sunt cele cu Cabrones. Dar cu cei din Hunters totul a devenit mult mai personal.
-Cu mine nu trebuie să te prefaci. Știu că de fapt ești îngrijorată!
Raven oftează și își așează confortabil un picior peste mine. Mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp cu ea dar nu pot trece peste autoritatea fratelui ei.
-Zayn este singurul pe care îl mai am. Sunt a naibii de îngrijorată dar nu vreau să atrag răul. Ție nu îți e frică că poate fi rănit Caleb?
Frică? Ceea ce simt mă scurge de puteri treptat. Și mă gândesc doar la momentul când acesta va păși pe ușă. În viață.
-Normal că sunt! Mă gândesc la el, la Tristan, la fratele tău și chiar și la Jeff. Sunt îngrijorată pentru toți!
Toate persoanele masculine și importante din viața mea și-au pus viața la bătaie în acest moment.
Îi mângâi piciorul adolescentei cu numele Iglesias și mă gândesc la ce am putea face. Raven are dreptate, nu vreau să atragem răul!
-Hei, ce părere ai dacă..
Dar cuvintele îmi sunt oprite când amândouă tresărim de pe canapea, acum mâinile noastre fiind unite. Ușa a fost spartă și doi bărbați ne privesc prin măștile lor. Hunters tocmai urmează să ne facă rău.
-Iisuse, șeful avea dreptate, gagica lui Shooter se afla în casa asta!
De unde știu ei că eram aici? Oare le-a spus cineva? Sau poate că am fost urmărită? Și de ce mă căutau?
-Plecați! Este a doua oară când intrați în casa mea fără permisiune! A treia oară, Zayn o să vă taie gâtul!
Aceștia râd la amenințarea lui Raven dar sunt șocată de atitudinea ei. Eu mi-am înghițit toate cuvintele.
-Probabil în câteva minute nu o să mai ai gura aia atât de mare!
Deci în câteva minute va urma suferința noastră. Cu siguranță nu au dat buzna peste noi pentru a ne saluta sau a ne oferi flori.
-Fiți amabile și veniți cu noi fără să faceți multă gălăgie. Bineînțeles, putem să facem asta și într-un mod violent!
Ochii mei îl săgetează pe cel din dreapta dar nu e atât de ușor să ne aruncăm în mâinile lor pur și simplu. Această bandă au fost lași din prima zi și se pare că vor rămâne până la final.
-Vă credeți puternici că amenințati două femei? De ce nu sunteți lângă prietenii voștrii să îi înfruntați pe cei din Cabrones și pe Bestii?
Tocmai le-am șters zâmbetul de pe buze dar al meu a apărut. Sunt iubita unei bestii, nu pot să par slabă sau să plâng!
-Nu știți răspunsul? Pentru că sunteți doar niște lași!
Cel din stânga se repezește asupra mea dar mâna lui Raven mă dă la o parte, punând între noi și el un cuțit. Dumnezeule, chiar este sora acelui creț cu sânge rece!
-Nu suntem proaste și nici slabe! Ai uitat în ce cartier locuim?
După corpul său care se încordează îmi dau seama că își imagina că lucrurile ar fi fost mai ușoare. Dar Raven are dreptate. Femeile din cartierul West au un mare curaj în ele.
Lucrul de care noi nu am ținut cont este că tipul nu este singur. Iar acum prietenul său și-a scos arma și și-a îndreptat-o spre noi.
-Aruncă cuțitul sau una dintre voi două va muri aici și acum!
Raven nu se lasă mai prejos și își păstrează contactul cu cel din fața noastră și ține arma în continuare spre el. Nu cred că șeful lor le-a spus să ne omoare.
O împușcătură zguduie casa și atunci Raven scapă cuțitul, luând-o prin surprindere. Nenorocitul a tras în sus doar pentru a ne speria.
Mă arunc spre singura noastră apărare dar genunchiul celui amenințat de noi mi se izbește de stomac simțind cum totul se sparge înăuntru.
-Idiotule, ce i-ai făcut? Ai idee ce îți va face Caleb pentru că ai îndrăznit să o atingi?
Raven țipă la cei doi în timp ce eu mă lupt cu respiratul și cu ridicatul de jos. M-a doborât acea lovitură.
Cel care are pistolul se apropie de noi și direcția lui este prietena mea, luând-o de păr și obligând-o să se uite în ochii lui.
-V-am spus să fiți cuminți! Habar n-aveți ce vă așteaptă!
Când două brațe mă ridică de jos și îmi mobilizează mâinile la spate, nu mai ripostez. Nu ne putem lupta cu ei. Sunt mult mai puternici!
-Habar n-avem ce ne așteaptă? Voi habar n-aveți că tocmai ați dezlănțuit focul iadului!
Și atât spun înainte ca totul să se facă negru din cauza materialului care mi-a astupat gura.