Bestiile din Cartierul West

~Chiar și să mor

    De la eșuata petrecere a fraților Carvalho, nu am mai ieșit din casă. M-am convins de-a lungul zilelor.
Dacă rămân în acest perimetru, evit suferința.
Dacă înainte fiecare parte a corpului meu se bucura când îl vedea pe Caleb, acum acest lucru reprezintă greutatea supremă. Caleb mi-a spus fără nicio ezitare că îi este milă de mine. Hei bine, chiar și mie îmi este.
Poza înrămată cu auriu mă ajută să îmi potolesc avalanșa interioară iar această fotografie cu mama este una dintre cele mai frumoase. Este în rochia de mireasă. Iar tata probabil s-a căsătorit cu cea mai frumoasă femeie pe care am cunoscut-o în viața mea.
În momentul în care liniștea din casă a fost întreruptă de o lovitură neașteptată de picior în ușă, tresar țipând și aproape scăpând poza mamei și aerul mi s-a oprit pentru câteva secunde.
-Iisuse, vrei să fac un atac de inimă?
Tom Ross intra în propria casă ca la război și după fața disperată îmi dau seama ca iar a încurcat-o. De data asta cum mai trebuie să îl salvez?
De când copiii sunt cei care își scot părinții la liman? Nu era invers?
-Chloe, trebuie să mă ascunzi, repede!
Să îl ascund? Arată foarte sifonat și după modul în care respiră presupun că a alergat kilometri buni. Mi-e frică să întreb de cine trebuie să îl ascund.
-Dacă mă găsesc, nu cred că mai apuc ziua de mâine! Poate ar trebui să le cer ajutorul familiei Ca..
Dar vocea groasă care ne-a intrerupt dialogul se ivește în casa mea și îmi dau seama că ascunsul nu mai este o soluție. Și prezența lor aici nu ne permite nici să cerem ajutorul cuiva.
-Te-am găsit, vierme ce ești! Crezi că pe noi ne poți fraieri?
Tata se ascunde în spatele meu și sunt de-a dreptul speriată de tot ce se întâmplă și de ce va urma.
Doi bărbați cât un munte intră nepoftiti în casa mea, îmi fac tatăl un vierme, probabil urmează să atenteze la viața lui iar mâinile lor dețin o arma albă : un cuțit. Iar eu stau în bătaia puștii.
-Vă rog, vă promit că vă dau banii într-o săptămâna! Mai am nevoie de timp!
Bani. Iar bani. De fiecare dată e vorba de bani. Datorii peste datorii. Acest bărbat pe care îl strig tata ne va băga în mormânt intr-o zi.
-De ce vă datorează bani? Despre ce sumă este vorba?
Atenția tuturor din încăpere este îndreptată asupra mea și zâmbetul prăduitorilor din fața mea mă face să tremur din toate încheieturile.
-Cine ești? Poți plăti cumva tu datoria acestui vierme?
Bineînțeles că nu! Singurii bani pe care îi mai am sunt strict pentru mâncare și ajutorul statului pe care îl primesc de când mama a murit nu va veni curând. Și din câte am înțeles, vor acești bani aici și acum.
-Sunt fiica viermelui. Și nu este prima oară când îi achit datoriile. Dar nu am niciun ban în acest moment.
În momentul în care le-am spus că nu am niciun ban s-a produs schimbarea la față. Pentru că abia acum par cu adevărat furioși.
-Știai că tatăl tău se joacă pe banii altora dar nu își mai achită pierderea? Pe mine și fratele meu nu ne trage nimeni în țeapă!
Privirea pe care i-o arunc pagubei mele l-ar putea arde. Abia ne descurcam din punct de vedere financiar iar el ma afundă și mai rău. După seara aceasta, dacă scăpăm întregi, am terminat-o cu "datoria de fiică".
-Nu știam! Dar vă implor să ne dați un răgaz de timp. Pot face rost de suma necesară. Vă implor!
-Poți face rost până mâine de 1000 de dolari?
Cât? Puteam face rost de 500 de dolari sau 700, în niciun caz de atâția bani. Dumnezeule, simt că pot cade jos în orice moment!
-Tăcerea ta îmi spune că nu! Așa că îi vom da tatălui tău o pedeapsă!
Cel mai înalt se îndreaptă spre noi cu cuțitul în mână și încep să fiu ca un detector cu ochii prin casă. Orice lucru greu sau ascuțit ar fi un ajutor. Dar acest hol pare mai gol decât sufletul meu.
-Așteaptă puțin, frate! Mi-a venit o idee!
Celălalt îl trage de geacă înapoi în spate pe posibilul criminal al nostru și după privirea pe care mi-o aruncă îmi dau seama că urmează ceva rău. Urmează ceva foarte rău.
-Poate ea ne-ar putea plăti totuși suma. Știi, e foarte sexy tipa!
Nu. De o mie de ori nu. Sub nicio formă. Nu se va întâmpla asta. NU!
-Ai dreptate, până la urmă am mai acceptat și plata în natură!
Râsul lor copios mi-au făcut picioarele să înghețe și tot felul de scenarii mi se derulează în cap.
-Vă rog, ea nu are nicio vină, nu îi faceți rău! Dacă vreți să răniți pe cineva, atunci luați-mă pe mine!
Spui asta deși tot în spatele meu stai? Dezgust e tot ce simt în acest moment față de omul care mi-a fost un tată minunat cândva. Dar cândva. Și ce s-a întâmplat în seara asta nu are nume.
-Chiar nu mai ne interesezi, bătrâne, am devenit încântat de propunerea fratelui meu!
Armele dispar din peisaj, pierzându-se undeva prin buzunarele lor și amândoi se îndreaptă cu pași amenințători spre noi. Mai exact, spre mine.
Și atunci mă gândesc că poate e timpul să nu mai îmi țin lacrimile sub stăpânire.
-1000 de dolari? Ia nenorocita de sumă și dispari din fața lor!
Salvare. În momentul în care am auzit acea voce care îmi promitea acum 365 de zile că nu va pleca niciodată de lângă mine am căzut în genunchi copleșită de tensiunea din corp.
-Shooter! De ce ești aici? Și de ce îl ajuți pe viermele ăsta?
-Puțin îmi pasă de el! Dar nu vă voi lăsa să puneți vreun deget pe ea!
Am spus cândva că băiatul din fața mea este slăbiciunea mea. Dar totodată este și puterea. Pentru că acele cuvinte mi-au dat forța de a mă ridica de jos. Sunt primele sale cuvinte care semnifică ceva frumos.
Cei doi ticăloși se uită spre noi gânditori și când Cal le pune banii la piept, parcă privirea lui le oferă tăieturi în ochi. Atât de intimidant poate să fie!
-Lui Tristan nu i-ar plăcea să audă ce ați încercat să faceți aici. Vă dau la dispoziție cinci secunde să părăsiți această casă!
Numele lui Tristan am văzut că le-a dat un scurt tremur și acum am înțeles. Probabil îl cunosc și știu ce îi poate pielea. Și în fața lor, Tristan este pericolul, nu Caleb.
-Să mergem, am terminat aici!
Dar nu credeam ca lucrurile să se rezolve așa ușor.
Și de aceea mă simt norocoasă să fiu în acest cartier. În cartierul West în care Bestiile fac legea.
Aici, unde el este vecinul meu pentru care aș face orice. Chiar și să mor.