Bestiile din Cartierul West

~Împărțim același cartier

De când Chloe a plecat din acest loc ce pare să fi fost lovit de o bombă tot ce fac este să îmi șterg sângele de pe frunte si să apăs pe rana de la cap. Restul sunt doar vânătăi ce au început să facă parte din mine așa că sunt obișnuit cu ele.
-Cred că ar trebui să te ridici. Hai să vedem dacă poți merge!
Am încercat să evit persoana de lângă mine deși este cel care ne-a salvat de Hunters. Cel care a salvat-o pe ea. Pentru că puțin îmi pasă de ce se întâmplă cu mine.
Mă sprijin în mâna care nu îmi provoacă dureri și când văd intenția lui Zayn de a mă ajuta, îl lovesc peste mână și îi arunc o privire plină de ură.
-Nu face asta Caleb, lasă-mă să te ajut!
Reușesc să mă ridic singur de jos deși mă doare tot corpul încât îmi vine să urlu. Și probabil până ajung acasă voi leșina de la sângele pierdut și amețeala care a pus stăpânire pe mine.
Doresc să fac un pas dar eșuez simțind cum genunchiul mă lasă. Și când m-am gândit că urmează să ajung înapoi pe jos, Zayn îmi pune o mână după umerii săi și mă menține ridicat.
-Știi ceva, Carvalho? Te voi ajuta chiar dacă nu vrei așa că nu mai riposta ca un fraier și mulțumește-mi fiindcă nu ai făcut-o încă!
Înainte să îi spun că m-a pierdut, împărțeam cu el toate bătăile primite și toate luptele. Și la finalul filmului, eram amândoi sifonați și plini de lovituri.
    Dar acum el este lângă mine doar pentru a mă ajuta. Doar pentru a fi sprijinul meu, chiar și la propriu.
-Mulțumesc! Îți mulțumesc că ne-ai ajutat!
Îi văd zâmbetul discret și când mă uit la mașina făcută zob, lăsată în spate, mă gândesc că abia aștept să văd reacția lui Tristan. Probabil o să îmi ia pistolul și o să îi împuște pe toti direct în inimă.
-De data asta, Hunters au exagerat! Presupun că te vei gândi cum ne vom răzbuna!
Probabil se așteaptă să contracarăm în vreun fel.
    De când Zayn a fost împușcat, au înțeles că sângele cere sânge. Dar nu am de gând să îi lovesc când se așteaptă ei. Va fi o surpriză, așa cum a fost și la noi!
-De ce vorbești la plural? Noi doi nu mai formăm o echipă!
Datorită lui voi ajunge acasă unde mă așteaptă pansamente și un duș fierbinte dar nu pot uita atât de repede toate cuvintele dureroase. De ce oamenii aruncă atât de repede cu vorbe?
-Fac parte din Bestii, Caleb! Și sunt extrem de furios că mi-au atacat prietenul!
Fruntea îi este încruntată și văd foc în ochii lui. Cerșește răzbunare. Mai ales că acum nu mai este el victima. Ci eu, prietenul său cel mai bun.
    Da, încă sunt pentru Zayn prietenul lui cel mai bun iar eu știu asta!
Ajungem în fața casei mele și mașina părinților mei nu se află aici. Ceea ce înseamnă că voi scăpa de sutele de întrebări și morala mamei. Dar sper ca fratele meu să fie acasă pentru că nu mă pot mișca de unul singur.
-Voi intra cu tine, vreau să mă asigur că Tristan e acasă ca să te bandajeze.
Îmi iau forțat mâna care stătea pe umerii săi și mă forțez în a sta în picioare singur. M-au caftit mai rău decât credeam.
-Încetează să te porți atât de nobil. Sau ai uitat cum a decurs ultima noastră conversație?
Zayn nu încearcă să se mai apropie de mine și acum mă privește direct în ochi.
Își apucă geaca de piele cu mâna dreaptă în timp ce cu stânga arată spre mine.
-Am aceeași geacă de piele ca a ta. Ca cea pe care o porți acum. Am dormit în casa ta mai multe nopți decât am făcut-o în a mea. Am petrecut mai mult timp cu tine decât am făcut-o cu sora mea. Împărțim aceeași adrenalină în sânge si împărțim același cartier. Tu si eu suntem un întreg, hermano!
Dintr-odată corpul mi-a devenit mai ușor și statul în picioare nu mai pare o problemă. Cuvintele lui m-au făcut să uit de durere. Pentru că simt acele cuvinte în interiorul inimii. Pentru că reprezintă realitatea noastră.
Îmi strâng geaca de piele pe care nu o pot da jos niciodată gândindu-mă prin tot ce am trecut împreuna. Eu și Zayn Iglesias.
-N-am uitat ziua în care am dat-o în bară. Dar știi că nu am vorbit serios! Ești una dintre cele mai neînfricate persoane pe care le cunosc. Ești o adevărată bestie si fără tine Bestiile nu ar fi atât de respectate. Caleb, ești prietenul meu cel mai bun!
La ultima replică, ochii lui încep să lăcrimeze si n-am crezut vreodată că voi vedea această imagine cu ochii mei, pe Zayn pe cale să plângă.
Sunt prietenul lui cel mai bun. Mereu am fost. Și mereu voi fi. Iar el este al meu. Și cu siguranță un alcool nenorocit nu va rupe această legătură. Nimic si nimeni nu ar putea face asta.
-Voiam doar să recunoști că ai greșit. Dar n-am crezut cuvintele tale. În schimb, le cred pe cele de acum. Și nu vreau să îmi pierd cel mai bun prieten, idiotule!
Si a fost nevoie doar de o secundă ca acest creț spaniol să mă ia în brațe uitând că am răni peste tot. Dumnezeule, ce durere!
-Scuze frate, nu sunt obișnuit să te văd sensibil! Hai să tratăm loviturile alea și să ne facem planul de răzbunare. Îmi era dor de o lovitură a Bestiilor!
Mie nu pot să spun că îmi era dor. Pentru că voiam să mă bucur de puțină liniște împreună cu Chloe.
Si totuși în cartierul West nu poți duce o viață liniștită. Niciodată!