Bestiile din Cartierul West

~Amintiri stopate

    În mașina lui Tristan, corpul meu pare făcut din plastic. Fiecare os scârțâie și fiecare organ pare pe punctul de a se sparge în mii de bucățele.
    Dar în sfârșit o să mă odihnesc în propriul pat și o să mănânc mâncare gătită de tatăl meu.
    Da, Tom Ross a fost readus la viață și urmează să nu mai plece niciodată de lângă mine. Pentru că nu o să îi mai permit să mă părăsească vreodată.
    Caleb este așezat pe locul din față fiind prins într-o conversație cu fratele său despre cât de leneș este Lionel Carvalho.
    Lângă mine, tata îmi mângâie piciorul în timp ce mă uit în telefon la sutele de mesaje din ultima săptămână.
-Care este primul lucru pe care îl vei face când vei păși în casa ta?
    Tristan îmi oferă un zâmbet măreț și mă întreb care ar fi primul lucru pe care l-aș face odată ce aș ajunge acasă. Poate că m-aș trânti pe pat și m-aș odihni. Poate că aș vrea să stau pe noul meu leagăn din curte. Ar fi multe lucruri pe care le-aș putea face.
-Cel mai probabil o să deschid televizorul și o să înlemnesc pe canapea.
    Da, cel mai bine m-ar face să mă simt acea canapea pe care obișnuiam să îmi petrec veacul și emisiunea preferată.
-Iar eu o să o răsfăț cu o porție de clătite cu gem de căpșuni!
    Tata îmi sărută fruntea și îmi las capul a se odihni pe umărul său. După mulți ani, mă pot purta ca un copil vulnerabil. Pentru că tatăl meu este acum lângă mine să mă protejeze.
-Hei, fraiere, nu schimba melodia! Știi că Rihanna trezește multe suflete, frate!
    Cal își lovește fratele peste mână, și de când eram copii, mezinul Carvalho ar fi putut să se uite ore în șir la concertele Rihannei fiind una dintre preferatele lui. Și n-ai spune că ar fi așa având acea coadă de samurai și geacă de piele.
-Mai lovește-mă o dată, frățioare, iar pumnul meu va face contact cu falca ta!
    Pumn?
    Parcă am fost transportată în parcul Bond, fiind prizoniera celor din Hunters, si pumnul acelui dobitoc venind cu viteză spre fața mea.
    Încetează, Chloe, nu trebuie sa îți amintești! Nu te gândi la asta!
    Îmi scutur capul parcă vrând ca amintirile să zboare dar observ cum iubitul meu mă privește sceptic simțind că ceva nu e bine.
    Nu voi lăsa răul primit să se transforme într-o traumă. Nu le voi permite să își lase amprenta asupra mea.
-Dragii mei Ross, tocmai ați ajuns la destinație!
    Primul care coboară din mașină este tata și cu o rapiditate de apreciat vine pe partea mea și mă ajută să cobor.
    Îi pot citi bucuria de a fi din nou acasă și de a mă vedea pe picioarele mele. Mai mult sau mai puțin.
-Domnule Ross, nu vreau să fiu nerespectuos, dar puteți să ne lăsați câteva minute singuri cu Chloe? Este o discuție privată!
    Pe toți trei? Dacă Tristan poate să rămână înseamnă că discuția are legătură cu evenimentele ce ne-au lovit în ultima vreme. Dar oare vreau să discut despre asta?
-Scumpo, eu te aștept înăuntru, stați cât este nevoie!
    Norocul fraților Carvalho este că tata îi iubește și îi vede ca pe proprii copii. Altfel, zburau cât ai clipi de pe proprietatea mea.
-Sper că nu s-a întâmplat nimic, nu? E totul în regulă în West?
    Tristan afirmă scurt, iar Cal se apropie amenințător. De ce amenințător? Pentru că ochii săi ai mării acum par triști. Și urmează să mă întristez si eu.
-Iubito, avem o întrebare pentru tine, dar vreau să fii sinceră. Să fii sinceră, bine, Chloe?
    Întotdeauna am fost sinceră cu ei. De când eram un bebeluș și până acum. Sunt ultimele persoane pe care aș putea să le mint privindu-i în ochi.
-O să fiu sinceră. Promit!
    Tristan se apropie și el, sprijinindu-se de umărul fratelui său care mi-a apucat mâna în a sa. Doamne, au cele mai frumoase chipuri din oraș!
-Când a venit să te vadă, Xavier mi-a dat adresa curentă a acelor nenorociți.
    Când Xavier a pășit în salon, și m-am trezit, tot ce a făcut a fost să mă privească vag. Iar singurele cuvinte rostite au fost "nu meritai asta".
    Știu că vizita sa a fost cea mai scurtă. Dar n-am știut că el chiar a încercat să îi găsească pe cei mai răi dintre toți.
-Asta nu contează câtuși de puțin, Cal ! Nu vreau să li se mai pronunțe numele în fața mea!
    Cu o putere mare, pistolul se izbește de fruntea mea simțind cum sângele începe să curgă. Raven este fără apărare în fața idiotului ce o sărută peste tot.
    Nu! Nu trebuie să îmi amintesc! Oprește-te, minte proastă, oprește-te!
    Tresar scurt, dând drumul mâinilor noastre, și mă dau în spate doi pași. Dar privirea băieților din fața mea îmi înmoaie inima. Par obișnuiți să vadă asta.
-Momente dese în care te pierzi în gânduri si te uiți în gol. 
    Tristan vorbește încercând să contemplez asupra cuvintelor sale.
-Clipe în care corpul îți tremură involuntar și pare că vrei să fugi. 
    Acum Caleb este cel care vorbește și mă întreb dacă si-au făcut propriul scenariu.
-Închizi ochii pentru a opri lacrimile și ne minți spunând că doar te odihnești.
    Tristan nu putea sa își dea seama de ce fac. Nu este imposibil pentru Caleb, dar Tristan nu ar fi putut. Și totuși si-a dat seama.
-Încerci să îți stopezi amintirile dar știi și tu că nu funcționează așa, Chloe!
    Știu? Poate că știu, dar tot am încercat. Tot voi încerca. Nu vreau să îi las să câștige!
-E de ajuns, tăceți amândoi! Asta ați vrut să îmi spuneți? Că se vede cu ochiul liber că nu sunt bine?
    Amândoi neagă din cap și uneori mă gândesc că într-o viață anterioară, cei doi ar putea fi gemeni.
-Vreau să știu dacă îți dorești răzbunare. Dacă vrei să îți aduc trupurile moarte ale celor din Hunters în fața ta!
    Și odată ce Caleb a spus ce a avut de spus, nu am mai putut opri amintirile. Fiecare lovitură, modul în care ne-au luat din casa lui Zayn, lacrimile noastre. Totul m-a năvălit puternic ca o avalanșă.
    Și tăcerea este singurul răspuns pe care îl pot da.
-Stai liniștită, Chloe, ți-am înțeles mesajul!
    Și după ce buzele lui Caleb se unesc cu ale mele, într-un sărut scurt, dar totuși plin de iubire, frații Carvalho au urcat în Chargerul alb.