Bestiile din Cartierul West

~Lacrimi și teroare

Când viața îți este pusă în pericol, nu ai control asupra ta și nici puterea necesară să rămâi stăpân pe situație.
Când m-am trezit și mi-am văzut mâinile și picioarele legate, am știut că urmează să trec prin cele mai îngrozitoare momente din viața mea.
Am tot încercat să scap de funia asta nenorocită dar m-au legat bine acei nemernici.
Gura îmi este acoperită cu o eșarfă și tot ce pot face să o îmbărbătez pe Raven este să îi ofer încredere din priviri. Ochii săi nu s-au oprit din a vărsa lacrimi din clipa în care ne-am recăpătat cunoștiința.
Încă încerc să înțeleg de ce Hunters ne-a adus la locul Bestiilor. Suntem în parcul Bond. Ei nu își dau seama că poposesc pe teritoriul dușmanului? Sau poate că face parte din planul lor? Dar oare ce plănuiesc de fapt?
Încerc să mă mișc spre Raven dar suntem păzite de 2 indivizi în timp ce liderul lor a plecat acum câteva minute.
Dacă am putea să ne atingem, ne-am putea dezlega funia reciproc. Iar după aceea am fugi mâncând pământul.
Pas cu pas mă târâi spre sora lui Zayn dar văzând mișcare din partea mea, unul dintre ei se apropie violent de mine și îmi smulge materialul ce îmi acoperea gura.
-Stai locului, târfă! Am primit ordin să vă cumințim în orice mod dorim dacă nu sunteți ascultătoare! Nu mă provoca!
Saliva sa a ajuns pe fața mea dar amenințarea lui nu mă sperie nici măcar cât negru sub unghie.
Am locuit dintotdeauna în cartierul West. Sunt obișnuită cu acest sentiment de teamă. Am început ușor ușor să îl controlez.
-Târfă este cea cu care îți împarți patul de obicei! Măsoară-ți cuvintele, canalie!
Am văzut-o venind, dar n-am putut să mă feresc. Tocmai mi-am primit prima palmă din partea unui bărbat în toată viața mea. Și doare al dracului de tare. Obrazul meu începe să mă ardă.
Raven a început sa își facă simțită prezența prin cuvintele pe care încearcă să le adreseze canaliei, cuvinte neînțelese din cauza eșarfei.
-Mai lovește-mă o dată! Te provoc! E în dezavantajul vostru să fiu rănită. Doar o zgârietură pe corpul meu le-ar face pe Bestii să vă aducă moartea!
Cel a cărui față nu o pot vedea din cauza măștii își încordează maxilarul iar pumnii săi tocmai duc o luptă cu stăpânirea.
-Tu ce stai acolo? Creața asta face prea multă gălăgie, oprește-o!
Prietenul său părea să nu vrea să ne acorde atenție dar se pare că nu el este șeful aici. La ordinul celui din fața mea, ca un fulger a ajuns lângă Raven si a început să o strângă de gât. Ar putea să o omoare!
-I-ați mâinile murdare de pe ea! Zayn o să îți jupoaie pielea dacă îi rănești sora!
A fost o greșeală din partea mea să îl ameninț, si mi-am dat seama doar în momentul în care un pumn s-a lovit cu toată puterea de partea stânga a feței mele. Acum sunt întinsă la pământ simțind cum îmi zvâcnește fața. Corpul mi-a amorțit si pot simți vânătaia cum deja se formează.
-Păpușă, crezi că nouă ne e frică de acele bestii? Spui doar prostii cu gura ta și mi-e teamă să nu te las fără limbă!
Ceea ce spun tipii ăștia mă amuză atât de rău încât nu mai mă pot abține. Așa că asta fac, încep să râd cu poftă, încercând să îl privesc în ochi pe laș.
-Dacă nu vă era frică de ei, acum nu vă pierdeați timpul cu două fete!
Se pare că lovirea mea nu mai îi provoacă plăcere acestui nemernic deoarece acum si-a scos arma. Și mi-o apasă puternic pe stomac.
-N-am crezut vreodată că o femeie ar putea să mă aducă la disperare. Te omor, târfă!
Sunt concentrată pe lupta corp la corp a lui Raven care acum încearcă să ajungă la mine și sper să înțeleagă ce vreau să îi spun din priviri. Doar din priviri am comunicat până acum.
Nu trebuie să se îngrijoreze, moartea mea nu va face decât să ducă la moartea lor. Se va face dreptate!
-Hei, Peter, să nu faci vreo prostie, omule! Șeful o să îți taie capul dacă ea nu rămâne în viață! Avem nevoie de ea ca Shooter să facă cum i-am spus!
Caleb? Ce l-au pus să facă? Oare ce face acum? A fost pus să facă ceva pentru eliberarea mea? Despre ce este vorba?
-Nu este corect, frate! Dacă o bat, poate să moară! Dacă o împușc, tot moare! Dar acum sunt al dracului de nervos pe ea!
Râd puternic înecându-mă cu propria salivă. Sunt slăbită din cauza loviturii de picior primită acasă la Zayn, îmi simt chipul greu și chiar dacă vreau să par puternică, fiecare organ îmi tremură. Dar acum știu că nu voi muri. Iar asta mă amuză teribil.
-Se pare că pot spune ce vreau fiindcă tu nu ai cum să mă rănești, idiotule!
Arma pe care o avea în mână s-a izbit puternic de fruntea mea și într-o secundă sânge a început să mi se scurgă. Nu vreau sa îmi pierd cunoștiința. Trebuie să rămân trează până iubitul meu va veni să mă salveze.
-Întotdeauna exagerezi și apelezi la violență. Hei bine, eu am găsit metoda potrivită pentru a o face pe micuța asta să stea liniștită!
Cu o mișcare lentă, fiind la pământ, îmi întorc privirea spre Raven, simțind o amețeală puternică.
Cel pe care îl consideram slab a împins-o pe Raven pe spate iar acum mâinile sale i-au împrejmuit chipul. Dumnezeule, spune-mi că nu vrea să facă la ce mă gândesc eu!
-Ochii tăi verzi mă înnebunesc, drăguțo! Suntem doar noi patru, putem să petrecem timp împreună!
Îi aplică săruturi pe toată fața în timp ce își freacă organul de pantalonii săi. E dezgustător! E doar o adolescentă!
-Las-o în pace, nenorocitule! Nu te mai atinge de ea! Are doar 16 ani!
Încerc să mă ridic de jos dar sunt împinsă înapoi de cel care m-a lovit până acum. Sunt atât de slăbită că abia respir. Dar nu îi pot lăsa să facă asta. Este cel mai rău dintre toți bărbații!
-Mă bucur că te simți bine cu ea! Această târfă e ultima căreia i-aș trage-o fiindcă m-a scos din sărite.
Și după acele cuvinte, își așează piciorul peste stomacul meu și apasă puternic. Se asigură că nu îi întrerup distracția prietenului lui.
Raven urlă înfundat de durere sufletească iar ochii îi are închiși probabil dorindu-și să se oprească.
Mâinile acelei scursuri se plimbă pe tot corpul ei și i-am văzut umflătura din pantaloni.
-Oprește-te! Te rog, oprește-te! Nu îi face asta! Te rog!
Nici nu știu când am început să plâng dar în momentul ăsta am priceput că ei dețin controlul. Nu știu de ce am crezut că rugămințile mele o vor ajuta pe Raven. Nu știu de ce m-am gândit pentru o secundă că ei ar avea inimă.
În momentul în care mâna sa s-a strecurat în pantalonii lui Raven iar aceasta a tresărit puternic, tot stomacul mi s-a întors pe dos. Tocmai ea, cea care nu s-a luptat cu ei, o va păți mai rău. Mult mai rău!
-Mai bine o omorâți! Violul este un act mai rău decât însuși moartea pentru o femeie.
Și asta s-a întâmplat. A murit. Dar nu Raven. Ci membrul din Hunters care îmi perfora stomacul cu piciorul. Un glonț i-a trecut prin inimă și s-a prăbușit la pământ.
Și atunci, din cauza terorii acumulate, mi-am permis să îmi închid ochii, știind că salvarea noastră a ajuns.