¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

3

-Prințule, pământul spre tine! spune Seungmin către el,agitându-i puțin umărul.
Întoarce capul spre mine dar privirea lui rămâne încă spre clasa noastră. Când ochii noștrii fac contact este ceva de nedescris,respirația mea parcă voia sa fie pe cont propriu iar eu să rămân acolo fără aer.
-La ce te tot uiți? Seungmin începuse să fie puțin nervos.
-Privește,acolo. Face semn spre locul unde se uită.
Întorc capul iar atunci razele soarelui bat în băncile săli iar un curcubeu apare,era atât de frumos de parcă era dintr-o poveste sau basm pentru copii.
Clopoțelul sună iar el pleacă urmat de restul în spatele lui. Părea genul de băiat arogant,Seungmin mă ia de mână și intram în clasa noastră. Colegii ne priveau cu o expresie uimită iar eu plină de rușine realizând că se uitau la mâinile noastre ce erau împletite. M-am așezat pe banca așteptând ora de plecat acasă, aproape toate orele le-am făcut stresată de Seungmin.
-Yaa, Sunshine lasă-mă în pace..m-ai teroziat!
-Ah, îmi era dor să aud asta. Mi-a luat creionul și îl ținea deasupra capului său.
-Dă-mi creionul,și lasă-mi spațiu să respir.
Fracțiune de secunda iar eu cad peste umărul său, lovindu-mă de el.
-Ești bine!? Vocea lui era speriată, exact ca în generală când ne certam sau ne ciondaneam pe creioanele colorate.
-Bine,dacă vrei ia-l.
L-a pus pe masă retrăgându-si mâna dar îl ia înapoi foarte rapid. Aproape că mâna lui devenise un fulger.
-YA, SEUNGMIN!
Atât mi-a trebuit ca toată clasa să se uite la mine,a fost liniște în clasă până la tipătul meu puțin cam prea tare..
-Poți te rog să nu mai țipi așa? Adică cineva o să creadă alt ceva.
-Nuuu, Seungmin..
Mi-am pus mâinile în san și am stat așa până la sosirea orei de plecare,ignorându-l pe minunatul băiat ce stătea în dreapta mea. Mi-am strâns tot ce era pe masă,mi-am pus ghiozdanul lângă mine și mi-am luat geaca. Surpriză mea a fost când el plecase înaintea mea, acum mergeam singură pe holurile liceului cu razele soarelui pe urmele mele,ploaia devenise moderată, ies din liceul și mă opresc în fața clădirii pentru a privi cerul total albastru,surpriza mea a fost când am văzut din nou curcubeul este exact cum l-am văzut cu acel băiat. Oare care este numele lui? Sau de ce se comportă atât de rece cu restul oameniilor?
Priveam și gândeam lucruri la care nici eu nu aveam un răspuns. Inima aproape mi-a sărit din piept la auzul voci sale:
-Arată atât de colorat.
-YA,m-ai speriat!
-Ah,nu aveam în plan să fac asta.
Nu spuneam nimic doar priveam acel curcubeu, tata mereu îmi spunea povesti despre acele culori.
-De ce ești aici? Privea și el cu mine cum începea ușor să dispară iar norii păreau supărați.
-Doar priveam,tu?
-Te-am văzut cum visai în timp ce treceam pe lângă tine.
-Uneori când privesc ceva cu multă atenție, lumea spune că visătorii nu vor ajunge departe.
-Visatorii nu mor niciodată, pentru că visele lor îi țin în viață. Întoarce capul spre mine, același gest am făcut și eu. Acum atenția mea se transferase pe părul său, ochii săi și buzele sale atât de fermecătoare.
Și-a întors capul spre colegii care îl strigau,mi-a lăsat o ultimă privire ca apoi să plece din locul unde stăteam.
Aud și eu o voce care mă strigă, mi-se părea atât de cunoscuta..
-Paimon,Aici sunt!
-Ah,Leila. Ce faci aici?
-Studiez aici.
-Nu se poate,și eu la fel.
-Cât de tare,mi se părea mie că te-am văzut azi cu Seungmin.
-Îl știi pe Sunshine?
-Normal, am fost la aceeasi școală în China.
-Doamne, spune-mi că visez.
-Îți povestesc mai multe pe drum, mergem?
-Haide.
Frigul de afară părea să fie foarte brusc iar cerul devenise alb, nu știam dacă va mai ploua mâine.

Hyunjin

Ziua de liceu mi-a mers destul de bine, în comparație cu restul zilelor. Urma să plec acasă după tot stresul ce mă omoară cu liceul,vreau să scap atât de mult din închisoarea ce mă așteptă acasă. Firma tatălui meu începea încet să dea faliment iar mama era forțată să îl însoare pe fratele meu Lao pentru banii Karissei, mama și tatăl ei aveau jumtate din compania firmei care făcea parte din cele trei forțe. Erau trei mai companii la care găseai câte un șef, ei aveau o companie plus jumtate din cealaltă.
Șoferul meu era aproape de locul unde m-a lăsat de dimineață, urăsc atât de mult banii care trebuie uneori sa fie obținuți prin lucruri puțin exagerate.
Mă gândeam la Paimon,m-a surprins când privirea mea s-a întâlnit cu a ei. Mereu am fost persoana rece din cauza problemelor de familie. În schimb mama și tata mi-au oferit iubire, banii schimba omul dacă ceea ce este în mână nu este jucat te va juca el pe tine iar tu vei intra în plasa lui.
De mic copil mi-am dorit o viață normală și fără "bogăția" ce se află în familia noastră. Degeaba avem mii de Woni dacă dragostea părintească și atenția lor nu sunt asupra noastră.