¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

47

Am auzit cheia în ușă și am tresărit speriaată dar fericită căci știam că este el,a deschis ușa și l-am văzut cu zâmbetul său fericit și cu o stare la fel de bună.
-Ești gata,iubito? Sărutându-mi creștetul capului și uitându-se la tricoul meu care de fapt era al lui.
-Da,tu iubire?
-Atunci haide,luând ambele bagaje și ieșind pe ușă fericiți.
Eram în fata lui și am vrut să-l ajut cu bagajele dar voia să mă muște de mână când am făcut-o așa că am stat cuminte nu voiam semne peste mâna mea,mai ales cu tatăl meu.
Am coborât în fața căminului și am văzut o mașină în fața noastră și pe Hyunjin cu zâmbetul până la urechi,având în mână o cheie. Stai.. el conduce?
-Nu îmi spune că..
-O ba da,haide,printesă. Ducându-se încrezător spre mașină și lăsând totul în portbagajul mașinii.
-Dar de..
-Da,stiu.. spune deschizâdu-mi ușa. Am carnet dar n-am masină iar asta este a lui Felix dar stă la Seungmin mai tot timpul..
-Cum..
-Parinti mei au bani,iubire. Spune și pornește motorul mașinii.
Vor fi partu ore lungi,am plecat și am adormit pe drum el punând adresa pe pordul ei. Era o mașină frumoasă dar greu de înțeles cu bordul și cu butoanele acelea. Mi-a fost frică puțin la început dar după m-am calmcat punându-mi capul pe scaun și adormind ușor.
Când m-am trezit s-a uitat Hyunjin la mine pentru că mai aveam o oră să ajungem la locul dorit de noi. M-am întins și am văzut un detaliu la care Hyunjin s-a rușinat fiind la un semafor și  apoi întoarce capul,nu aveam sutien pe mine iar tricoul era subtire. Noroc că aveam un hanorc cu,care mă puteam acoperii. Voiam în acest timp să fac un lucru pe care nu îl voi regreta deși am 17 ani iar el este mai mare ca mine.
-Ți-e frig mă întreabă,fiind totuși ora 08:15 dimineță.
-Nu,îmi este chiar plăcut.  
Mi-a zâmbit și am pus o melodie începând amândoi să fredonăm în tăcerea dimineții și veselia noastră. Mi-am stins muzica când mama m-a sunat având o voce somoroasă deci picăm fix la țanc.
-Da,mama. 
-Ești bine? 
-Da,tu cum te simți?
-Și eu la fel de bine,îmi este dor de tine.
-La fel si mie,poate ne vom vedea curând. Ea neștiind că o voi vizita cât de curând..
-Te asteptă mami,cu toată iubirea!
-Abia astept,mami.
-Te iubeste mama,mult. Acum ai grijă la liceu și sună-mă când poți,bine?
-Da,și eu pe tine!
Am inchis și parcă îmi venea să plâng,ne uitându-mă la el căci sigur privirea lui Hyunjin mă va face să plâng.  
-A fost mama ta?
-Da,uitându-mă pe geam.
Mi-a pus mâna peste picior,simțind cum îmi crește pulsul când a urcat. Mi-am pus mâna peste a lui și am mângâiat-o iar el mi-a luat-o punând-o pe schimbătorul de viteză. Când am ajuns pentru că din nou am adormit ca un copil mic,drumul mă obosise pe mine mai ales că dormisem doar trei ore,nici nu vreau să mă gândesc cum va dormi Hyunjin.
Am trecut pe lângă un câmp plin de flori,unde erau atâtea culori care te faceau să vezi în fata ta nu mai culori fără număr,erau ca un curcubeu peste iarba verde și cu râul care trece pe lângă parcă desprins dintr-un desene animat. Devenea ceva atât de frumos locul unde m-am născut,micul sat și cu atâtea amintri..

Am intrat în sat și am văzut deja casa mea,voiam să-i spun lui Hyunjin că desi par simplă am o familie bogată și cu pretenții,chiar dacă mama nu avea..tatăl meu avea.
-Aici,în fața acelei case.
-Se pare că si eu am o printesă. Atunci m-am simțit minunat să aud ca deși nu stia că sunt bogata mă iubea,la fel și eu pe el. Nici unuia nu ne păsa de bani. Am parchat în fața casei încercând să nu facem zgomot. Era sat dar părea mai mult un oraș,arăta minunat de frumos.
Am căutat cheile în buzunar dar mi-am prins parul în brățară iar cealaltă mâna aveam sticla de apă și telefonul. Hyunjin se uita la mine și m-a ajutat,aveam părul băgat în tricou și l-a scos apoi sărutându-mi umărul. Cocul de dimineață s-a stricat caci m-am tot mișcat pe scaun. Acum  trebuia să intram.
-Ești pregătit să-mi cunoști familia?
-Da,sunt.. dar de ce spui asta? Trăgându-mă de mână și fiind la un centimentru de buzee sale,dorindu-mi să mă sărute și să-mi ofere din nou acel zahăr dulce.
-Familia mea este ..
-Să nu aud asta,ok? Eu te iubesc pe tine și o să-i accept și pe ei căci fără ei azi eu nu aveam ce să iubesc,bine printesă?
Am zambit și l-am sărutat scurt,n-am rezistat ispitei prințului din fața mea.