¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

62

Am pus mâna peste cuțit și l-am tăiat,prima felie find a mea și luând o bucată micuță. Când tortul a fost dus de către restul am văzut două persoane care veneau către noi dar nu le puteam observa. Seungmin m-a tras către el,vorbind ceva cu mine și uitând complet de acele doua persoane.
-Paimon. Glasul lui Hyunjin se aude în spatele meu și mă întorc, uitându-mă la persoanele care îmi erau cu ceva timp în spate.
Nu am putut scoate un cuvant când în fața mea era mama,dar lângă stătea Felix. Am strâns-o în brațe tare vorbind cu ea puțin și spunându-i cât mă bucur să o văd aici. Atunci o voce cunoscută mă strigă și am simțit cum corpul a rămas stană de piatră,acea voce..
-Paimon?
Ea.. 
-Tessa.. spun și mă uit la ea,sora mea.. a venit la mine luându-mă în brațe simțindu-i fericirea prin îmbrățișare,era caldă și foarte energică.. Am început să plâng fără să îmi mai pese de machiajul care se stricase,o aveam aici,le aveam pe amândouă aici cu mine și mă bucuram să le am aproape,să am ambele persoane din familie aici și cealaltă privindu-mă de acolo sus,unde îngeri au grijă de cei de aici și unde iubirea este mai puternică și fără margini.
-Mi-ai lipsit,ești atât de frumoasă și schimbată. Doamne... Paimon. Se uită lung la mine și parcă ochii ei deveneau ușor-ușor umezi și dându-și drumul la acel diamant numit lacrimă.
-Ești la fel de minunată ca ultima dată când te-am văzut,i-am strâns din nou trupul în brațele mele care tremurau de fericire. Era aici iar asta mă făcea să devin un râu de sentimente.
-Mi-am dorit să te văd de mult timp însă după certurile mele cu mama,apoi am spus să vin aici,locul unde astăzi iti sărbătorești ziua,este al meu. Numele localului a fost pus după cum m-ai strigat prima dată și de atunci am rămas "Less". Zâmbea fericită,vocea tremura și m-am simțit minunat să știu că i-am lipsit și nu doar ea mie.
-Paimon? Spune Hyunjin către mine căci din ochii mei curgeau doar lacrimi de fericire,mi-a întins un șervețel și l-am luat aproape cu totul de mine. 
-Tess el este Hyunjin iar Hyunjin ea este Tessa.
-Îmi păreai atât de cunoascută,spune el către ea. 
-Semănăm,nu?
-Chiar da.. 
-Vă cunoașteți?
-Când am închiriat localul nu credeam că este ea căci tu ai un nume diferit,iar ea are copil și soț.
-COPIL? Spun către ea imedat după ce spune "copil"
Mi-a zâmbit și apoi lângă ea apre un băiețel micuț,și cu un păr foarte creț   ca al meu. M-am uitat la el se semăna cu ea,era exact ca în pozele de când era mică.
-Bună,i-am prins mânuță și el se uită puțin speriat la mine.
-Ea este Paimon,mătușa ta. Spune către el și după cuvintele mamei îmi întinde mana mai mult.
-Bună, tuși. Aud într-un final și își pune capul în pământ.  
A ridicat capul după ce m-am plecat mai mult spre el,uitandu-mă la ochii lui verzi care erau ca un diamant,ca o bucată de câmpie înverzită și cu nuanțe care te pierdeau. M-a luat în brațe și  am fost surprinsă să-i văd reacția când între noi devenise mai lejer. 
-Ești mătușa mea,unde ai fost?
-Timpul ne-a separat dar viața ne-a adus înapoi,să ne bucurăm de fiecare clipă cum ne-a fost trebuit. I-am mângâiat ușor părul creț și i-am simțit mânuțele mici cum îmi înconjoară gâtul și vocea lui subțire cum devine melodie în brațele mele.
A urmat o seară plină  de lacrimi și bucuri,unde fiecare clipă îmi aducea un sentiment. La plecarea noastră împreună mi-am adus de cuvintele lui Hyunjin care îmi răsunau în cap.
-Ești a mea în seeara asta,sau mai bine spus,vrei să devi a mea?
-Am nevoie de tine ca de aer,iar asta mi-ar face o plăcere. Spun către el în timp ce conducea mașina.
-Oricum în seara asta dormim la mine.
-La tine?
-Te duc la mine,căci vreau să stau măcar o seară liniștit fără Leila sau Seungmin,o noapte doar tu și cu mine.
-Visam de mult la această zi.
S-a intors către mine.
-Fiecare zi este un vis cu tine,Paimon.
Mi-am simțit obrazi cum ard,am prefeat să nu mai spun ceva și când am ajuns în fața casei i-am văzut privirea cum cade ușor. Devenise trist dar i-am prins mâna și i-am văzut fața schimbându-se.
-Aici am stat eu,până să te întâlnesc pe tine.
-Wow.., a fost tot ce am putut spune în acel moment,era o casă mare cu un gard imens. Parcă desprins de realitate cu lumini care luminau colțurile casei și care aveau deasupra camere de vedere prin acele colțuri.
-O casă mare cu amintiri pe măsură,însă nu regret nimic căci dacă nu plecam de aici nu te cunoaștem atât de bine.