¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

24

-Ești atât de sigur pe puterile tale,omul este cu psihicul într-o râlă..
-Nu știam Felix,mersii. Aplaudându-l cu o ironie puternică.
-De asta mă iubești,mereu la ajutor. Ducându-și mâna la tâmplă și făcând semnul "Să trăiți " apoi arătându-și zâmbetul său fermecător,vrăjind pe oricine se uită la el.
-Acum,Felix jocul devine mai puternic și brutal într-o secundă. Am nevoie de ajutorul tău pentru a-l doborî.
-Adică?
-Am nevoie de informațiile pe care mi-le vei da prin fratele tău.
-Dash este cu regulile pe care le respectă mai mult ca pe viață lui,însă dacă pot te ajut cu placere.
-Am nevoie,trebuie să-i pun o barieră pentru că Paimon rămâne a mea.
-A ta zici?
-Da,așa va ramane.
-Mă surprinzi pe zi ce trece Prințule.
-Doar un prinț poate surprinde așa plăcut ca mine, nu-i așa?
Am început să râdem amândoi,îmi lipsea ieșirile cu el însă având alături de mine problemele în familie asta l-a făcut să rămână mai tot timpul în casă ajutându-și tatăl. 
Am luat-o spre cămin încet în urma întunericului serii,mă bucuram de felinarele aprinse și aerul ușor rece lăsat în urma bătăilor vântului. Eram încă în gândurile mele când un glas cunoscut îmi face inima să bată mai puternic ca până acum.. M-am întors către ea și am privit-o cum alergă către mine,părul ei era dat ușor pe spate și zâmbetul ei strălucitor, corpul său firav,ea..
-Doamne,Hyujin.. pe unde tot umbli?
-Voiam să iau aer,însă tu domniță nu ar trebui să umbli seara fără cineva cu tine.
-Pai de asta de căutam pe tine,te-am văzut la masă cu Felix și apoi când m-a întors către voi nu mai erai așa că am luat-o pe drumul ăsta crezând și sperând să te găsesc. 
Cuvintele ei erau rapide,respirația la fel de repede și se ținea ușor de burtă. Privind  în jos și apoi ridicându-și fața la mine fiind rosie.
-De ce ai alergat după mine,dacă ți-se făcea rău Paimon?
-Dar..
-Nu vreau să aud nimic,acum haide acasă.
A dat din cap având buzele ușor lipite și stând aproape de mine mai tot drumul până i-am auzit vocea,acea voce mă calma atât de rapid.
-Ce s-a întâmplat cu tine astăzi? M-am oprit și am privit în gol. Acea scena în care îmi doream să o sărut..
-Nu îmi amintesc..
-Serios? Nu spune asta..
-Paimon.. doar să nu vorbim despre asta.
-De ce te porți așa cu mine,căci ne știm de o vreme..
Tăceam și o lăsam să vorbească,nu puteam să-i spun că voiam să-i sărut buzele sale de culoarea cireșelor.. erau atât de strălucitoare din cauza balsamului său de buze și cum ochii ei verzi mă făceau să-mi pierd mințile undeva departe de lumea asta. Nu o puteam săruta deși voiam cu totul asta. Eram aproape de cămin,intrând în el și urcând scările cu ea în fața mea. Părea tristă dar nu voiam să o las așa,voi rezolva eu.
Se puse în fața mea privindu-mă trist și auzind cu vocea ei tremurând ușor privindu-mă.
-Te-am supărat,Prințule? Apoi își lasă capul în pământ mușcându-și buza ușor.
M-am aplecat ușor către ea,voiam să nu simtă tristețe din cauza mea sau durere. 
-Nu mă pot supăra pe tine așa ușor,buzele tale nu ar trebui să tremure din tristețe. 
Mi-am ridicat ușor capul de lângă urechea sa,și am plecat în camera mea ea rămăse acolo și peste cinci secunde am auzit ușa ei închizându-se . 

Paimon

După ce am ieșit din liceu speriată că nu știam ce se întâmplă cu Hyunjin,l-am căutat peste tot nici măcar vreo urmă mică de semn de la el,telefoul său era închis și nici măcar pe Felix sau Seungmin nu-i găseam,am plecat speriată către casă însă l-am văzut pe Hyunjin pe hol lângă un băiat aproape certându-se însă era o mulțime atât de mare în cât nu i-am putut prinde nici măcar o secundă,am iesit din liceu și atunci i-am văzut părul său blond, se grăbea. Am  încercat să merg după el și am luat mașina către el,când am vrut să cobor m-am uitat la aparatul ce arăta numărul mașini, "LA DRACU" Am țipat când am observat că luasem mașina opusă fața de ceea ce scria în locul numărului corect. Am ajuns pe un drum dar și acela ducea spre casa însă era printr-un parc întunecat,spre norocul meu este că știu să lovesc unde sunt sigură ca nici un agresor nu va mai avea vreun moștenitor ca el. Am luat-o încet și am intrat într-un magazin,când am urcat în tranvai l-am văzut pe el alături de Felix la o masă. Imi venea să-mi smulg părul din cap,cât ghinion să am? Am coborât cu o stație în urmă lor sunt sigură că nu voi  reuși să-l prind avand în vedere că se înoptează deja ușor. Am luat-o la alergat către ei,nu-i mai găsisem așa ca am luat-o drept spre parc. Poate îl voi găsi pe acolo,sper..