¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

17

-Am întrerupt ceva importanat? Se apară Leila însă se vedea pe fața ei cât de mult se abținea să nu țipe de fericire pentru că Hyunjin avea tupeu să-mi vorbească.
-N-nuu,apucându-mi ghiozdanul și ducându-mă lângă ea în doar două secunde. 
-Bine atunci îndrăgostiților. Ridicând din sprancene râzând pervers către noi. 
Mă simțeam că soarele de caldă si starea mea devenea puțin tensionată după râsul lui Hyunjin. Ce i-se părea atât de amuzant? Mă revoltam în capul meu de parcă mă auzea cineva..
Am ieșit toți și am închis ușa în urma mea,pe drum vorbeam diverse momente amuzante petrecute în generala cu mine și Seungmin. Însă ceva mi-se părea ciudat în momentul în care Hyunjin se oprise și se uita lung și pierdut către un copac. De la prima vedere ți-se părea un cireș însă nu orice lucru atrage atenția lui,deci nu era un simplu cireș la care te uiți trecător.
-Ești bine,Hyujin? 
Nu îmi răspundea însă se uita încă la copacul care avea frunzele albe și cu micile frunze verzi care erau pe lângă floare. Își întinde mâna către copac și rupe o creangă mică,își întoarce capul către mine și privește puțin urechea mea.
Ridică mâna și îmi dă la o parte jumtatea de șuviță lăsată de mine în timpul prinderii,mi-a lăsat acea creangă peste par iar eu mă rămăsesem din nou uimită de ce făcea,oare se simte bine.
-O floare pentru o floare,căci primăvara este aproape.
Îmi zâmbește calm iar eu simțeam cum primăvara deja venise în sufletul meu și cum încep să înfloresc sub privirea lui. Ochii lui mă amețeau dar îmi plăceau,nu mă puteam decide. 
-Ești sigur că sunt o floare fără spini? 
Punându-mi mâna peste mica crenguța cu floarea de cireș. Seungmin și Leila erau în spatele nostru pentru a lua ceva de băut spre liceu.
-Spinii nu te fac mai puțin frumoasă,ci arată că frumusețea ta nu o poate avea oricine. Nu oricine poate iubi o floare cât timp se înțeapă în spinii săi la fiecare atingere. Doar cei meniți sunt făcuți să nu-i simtă.
Nu mai spuneam nimic doar priveam cum îmi zburase fiecare idee de a răspunde unei asemenea răspuns ca asta,nu mă așteptam să aibe așa mult curaj în vorbele sale dar o gândire ca a lui.. deja începea să mă înnebunescă doar modul său de a gândii,nu vreau să mă gândesc mai departe..
-Urăsc cozile atât de lungi și diminețile atât de aglomerate! Se plângea Leila în timp ce îmi întinde o sticlă de ceai. 
-Nu era așa multă lume,exagerezi.. 
-YA! Seungmin,ești orb? Nervii săi se puteau citi pe fața roșie și nervoasă a ei. 
-Calmați-vă,calmul într-o discuție este cel mai important mod de a discuta cu persoana din fața ta.
-Sigur! Spun amândoi în același timp,creeându-mi un râs aproape isteric din cauza comportamentelor care erau deja de gradiniță dacă mă întrebi pe mine. Am deschis sticla cu ceai și am băut o gură și eram deja aproape de a intra pe poarta liceului. 
Aerul de afară era ușor rece însă soarele era ce aveam nevoie pentru o dimineață caldă și bine dispusă după toate stările provocate de el. Mâinile noastre se ating simțit în tot corpul o căldură ce îmi face piele să devină cel mai puternic centru de emoții din ziua asta.
Ne-am întors amândoi cu privirea către prieteni noștrii care erau încă nervoși. Am  început să râdem unii de alți și strigătul lui Felix se auzea în saptele nostru alături de Lee Know fiind foarte bine dispuși la fel ca Seungmin. Oare ce s-a întâmplat în dimineața asta?
Mi-am văzut prietena cum râdea cu Seungmin,se pare că Leila chiar are atracție la Sunshine.. Am început să râd de una singură la ce am spus până am ajuns de am intrat pe poartă liceului. Am urcat toți după ce ne-am urat o zi bună și să ne vedem pe hol măcar în pauze. 
L-am privit pe Hyunjin cum se îndepărta cu prietenii lui în fața mea,Leila nu era în clasă cu mine era la B iar eu la A,fiind niște clase bune dacă ne luam după notele elevilor din clasa ei. Hyunjin avea părul dat pe spate iar hainele lui.. Avea tricoul gri bine așezat văzându-i abdomenul bine lucrat,blugi negri largi dar bine definiți peste picioarele sale. Geaca de piele bine pusă în combinație cu hainele. Însă părul său blond mi-a dat un fior când l-a lăsat într-o parte..
Am tras o gură mare de aer și am intrat în clasă,Seungmin stătea și mă privea cum mă uit suspinând după Hyunjin. Nu spunea nimic, doar se uita la mine și zâmbea.