¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

50

-Mereu te voi susține în tot ce ai de gând iubire,să dăruieşti totul este doar când iubesti. Să ai totul și totuși fără iubire să te simți incomplet. Vreau să-ți fiu motivul principal pentru care crezi în tine și pentru care devii cea mai bună versiune a ta. Te voi ridica indiferent de scările pe care mergem.
N-am apucat să mai spun ceva că peste noi intra mama și tata,cu o privire fericită dar în momentul în care ne văd devin uimiți că suntem aici.
-Bună dimineața! spunem amandoi către cei doi. Zâmbesc și vin spre noi.
-Bună dimineața,Hyunjin, nu? Spune mama și întinde mana și îl îmbrățișează.
-Da. Mă bucur să vă cunosc. Dând mâna cu tata și apoi întorcând capul toți trei spre mine.
-Și noi ne bucurăm să te cunoaștem,Paimon.. sunt mândră de tine! 
Am clipit de două ori,Hyunjin zâmbindu-mi mândru și cu o față victorioasă căci reusise să-mi facă familia să-l placă încă din prima secundă.
Telefonul lui Hyunjin sunase și ieșiseră afară,scuzându-se că trebuie să raspundă rapid.
-De când nu te-am mai văzut.. doamne Paimon,devii așa frumosă.
Tata zâmbea și se uita la mine,i-am zâmbit și lui și m-a tras de mână lunâdu-mă în brațe și pentru prima data i-am simțit fericirea că m-a luat în brațe,așa bine m-am simțit căci doar la zece ani mă luase în brațe și atunci eram bolnavă,aproape pe moarte..
-Fetița mea,ne-ai lipsit. Mângâindu-mi obrazul și văzându-i lacrimile din ochii.
-Și voi mie.. parcă cuvintele nu voiau să-mi iasă din gură și voiam așa  tare să mai traisc încă o clipă când tatăl meu era mândru de mine. 
Nu îl mai văzusem de mult pe tata atât de blând și fericit că mă vede,era trist când i-am spus că nu voi sta totă vara aici. 
-Nu ne vei lăsa nu? Spune și zâmbește trist apoi se uită spre ușă. 
-Nu,este prietenul meu dar nu am vorbit despre mai multe.
-Mami și Tati vor rămâne mereu aici lângă tine,micuța noastră.
Mă speria comportmentul duce al tatălui meu,mereu a fost dur și fără milă către mine și mama. 
-Ah,mamă am luat medicamentele arătându-i spre punga alba de pe masă.
-Mulțumesc mult! Sărutându-mi funtea. N-ai uitat de mine nici acum. Râzându-mi și îmi face cu ochiul.
Ne-am petrecut toată după-amiază împreună fără să ne gândim la ce se v-a întâmplă mâine. Zilele treceau și ne simțeam cu toți bine și fericiți. Când mama s-a simțit bine cu tata râzând împreună și zâmbind ca doi copii mici,exact ca atunci când sau cunoscut. Acum multă vreme,după multă durere mama și tata erau fericiți,și inima mea era fericită să știu asta. Legea iubirii și a fericirii acum erau între ei. 
Eu și Hyunjin eram fericiți împreună și ne simțeam liniștiți unul cu celălalt și când mai rămâneam amândoi noaptea privind stelele și uitându-ne la formele norilor care de multe ori deveneau inimioare și fluturași. Eram cu adevărat fericită și mă topeam doar cu el,cum el o făcea cu mine. Este cel mai puternic fulger din viața mea,cel mai luminos și strălucitor fenomen electric din mine. Nopțile erau cele mai puternice momente dintre noi,sinceritate și iubire. Era cel mai romatinc moment al zilei căci rămâneam amândoi.
Eu și tata deveneam apropiați,mai apropiați ca niciodată spunându-mi că orice se va întâmpla cu el într-o zi nimic nu o să-l facă să nu mă iubească. Și că tot ce mi-a spus și făcut  îi pare  rău,era tânăr și nu înțelegea ce înseamnă să ai o familie. Trecuse aproape un an de când nu mai dădusem pe acasă și deja devenea o persoană total schimbată ,se purta total diferit ca atunci. Începeam să mă sperii de tot ce îmi spunea și cum se uita la mine,nu voiam să-mi imaginez momentul când el ar merge departe,în locul unde mai am un înger..

"-Știu că n-aș putea să-i iau locul,când mama ta te-a născut voiam să-mi gasesc și eu loc printre voi.

-Ai găsit,și suntem fericite să te avem lângă noi."

Urma să plec cu Hyunjin lângă lacul de peste drumul casei nostre,acolo unde voiam să vorbesc cu el. Însă am adormit,visând un moment în care tata mi-a spus că mă iubește și că va avea grija de mine indiferent de câte momente grele voi avea în viața mea,mă v-a sprijini și nimic nu v-a face relația dintre mine și el ceva neplăcut. L-am luat în brațe dar când l-am luat s-a evaporat făcându-mă să țip și trezindu-mâ speriată. Hyunjin uitându-se la mine și luându-mă imediat în brațe.
-Paimon? Iubito? Ce s-a întâmplat?
Era în fața mea,se uita la mine,speriat și aproape că plângea și el. L-am speriat și pe el..