¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

12

Aveam cheia în mâinile mele,jucându-mă cu ea și uitându-mă de parcă era ceva atât de prețios în ele. Ne-am luat "La revedere!" și am pormit spre căminul liceului,se pare că nu era destul de mers până la el. Auzeam un glas în spatele meu,îl puteam recunoaște fără să întorc capul spre acea persoană.
-HYUNJIN! spunea rapid din cauza lipsei de aer in plămânii săi. 
-Sunshine! Spun către el cu zâmbetul pe față și cu mâinile deschise. Aveam nevoie de o îmbrățișare de la el.
-Yah! Tu,Prințule. De ce n-ai venit azi la liceu? Lunâdu-mă în brațe și cu privirea uimită se uită la mine. 
-Ce s-a întâmplat de te uiți așa la mine? Spun râzând la el.
-M-ai luat în brațe,ești bine? Spune punându-și mâna pe inima. De parcă era ranit.
-N-am voie să-mi iau prietenii în brațe? Hmm?
-Ba da, însă uneori esti mai rece decât gheața,alte ori ești mai cald decât orice flacără din iad. 
-Asta îmi place,că mă cunoști bine. 
-Hyunjin. Spune tata intorcându-și capul spre mine iar eu m-am speriat căci uitasem de prezența sa lângă noi.
-Te-ai speriat de mine? Glasul cald al tatalui meu și tonul său amuzat de situație.
-Da,credeam că ai plecat fără mine..
-Te aștept,nu plec. 
Am aprobat din cap către el,iar atunci mâna lui s-a așezat peste umărul meu.
-Bună ziua,domnule Oscar. Spune Seungmin puțin speriat căci rare ori când era o urgență venea tatăl meu la liceu. 
-Bună și tie,Seungmin! Dând mâna cu el bucuros să-l vadă.
-Ce faceți astăzi aici? Probleme cu acest tânăr fermecător? Uitându-se la mine cu o față nevinovată și amuzantă.
-Hmm,tânărul meu este foarte speriat de noua sa locuință. Însă se va acomoda cu timpul. 
-Noua locuință? 
-Hyujin îți va explica mai multe,fii sigur.
-Ne vedem diseară,dând palma cu el și plecând în urma tatalui meu.
Tata era omul fără răbdare de asta de multe ori nu stătea pe gânduri înainte să facă ceva,era totul sau nimic. Poate de asta eram la fel și eu.
Am ieșit pe ușă și ne-am îndreptat către cămin,aveam o stare de liniște însă mă neliniștea ceva. Eram într-o stare total ciudată căci nu mă înțelegeam nici un pic.
-Aici ne-a  adus drumul,îmi pare rău că trebuie să treci prin asta. Spune tata în spatele meu coborând din mașină.
Doar mergeam și zâmbeam,nici eu nu știam de ce însă partea liniștită din mine era mai puternică. Era o clădire mare dar pe lângă erau copacii plini de flori de parcă în urmă cu puțin timp nu ninsese,se pare ca nu i-a afectat. Un lucru mi-a atras atenția și am rămas șocat să-l observ în fața mea. 
"Nu se poate,un sakura.." spun ușor în timp ce mă uitam la înălțimea sa uimit că am văzut primul copac acum și aici.. De obicei aveam unul în fața liceului însă nu mai înflorise de doi ani,părea fără viață deși era îngrijit cu tot ce avea nevoie. Erau rari și nu peste tot..

Mâna tatalui meu mi-a scos starea de hipnoză în care căzusem,mi-a atras atenția la ce urma să se întâmple.  
-Aici,haide.
Am urcat  scările și am intrat în cămin,era curat și mirosea plăcut. Mi-a plăcut să știu ca era întreținut și nu era ceva neplăcut la vedere și miros. În fața noastră era un hol iar pe stânga vedeai o femeie care stătea și scria ceva pe laptop-ul din fața ei,ne-am îndreptat către ea în timp ce priveam pereți albi.
-Bună ziua,am venit să depunem actele.
-Desigur,Hyunjin Hwang?
-Da,sunt tatăl lui. Oscar.
Femeia ne-a zâmbit politicos și ne-a întins niște foi din nou de semnat. Aish..se vor termina într-o zi..
-Aici aveți cheia,originalul rămâne la mine însă nu voi da nimănui cheia. Esti în siguranță,bine?
-Multumesc!
Mi-a făcut cu mâna și m-am îndreptat către etaj,țineam o foaie pe care scria etajul și camera sa nu uit numărul. 
Tata venise cu mine ajutându-mă cu valiza și ce mai era nevoie de urcat în camera,scările erau dragute având mici detalii pe lângă balustrada gri.
Ușa neagră mi-a atras atenția și părea să fie a mea,locul unde urma să rămân pentru o perioadă destul de lungă. Am deschis ușa și rămăsesem surprins să văd cum totul era atât de curat,am întors capul și în fața mea era camera cu numarul 203,se pare că nu îmi va fii atât de greu să mă mut..
-Îți place? spune tata uitându-se peste mobila și condițiile de aici. 
-Da,este chiar drăguț.
Mi-a tras mâna și m-a luat în brațe,m-a surprins să văd acest gest venind din partea lui. Rare ori aveam ocazia să mă ia în brațe..

Bună, îmi cer scuze pentru greșelile gramaticale. 🌺