¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

55

Mi-a atins inima,zâmbind și venind cu fruntea de pieptul meu.
-Daca te-aș pierde n-aș știi să mai traiesc,tu îmi dai formă vieții și forma de a iubi.
-Te iubesc,Paimon.
-Și eu te iubesc,n-aș putea să nu o fac. Pentru tine sunt în stare să uit de toate doar să-mi amintesc de primele secunde ale noastre.
-Vom face amandoi viitorul,îl vom construii și povestea nostră va devenii realitate.

Au trecut cele trei zile și acum eram împreună acasă,ne uitam împreună la fotografiile făcute de prietenii noștri și ne bucuram de mometele acelea. Voiam să stau cât mai mult cu ea dar trebuia să organizez totul. Vorbisem cu Leila să-i țină companie,eu zicând că plec împreună cu Seungmin căci aveam "treabă de băieții" nu mint,pentru ca era o treabă de băiat îndrăgostit.

-Unde naiba se ascund? Vorbeam cu mine în timp ce umblam prin rafturile pline de baloane și decorațiuni.
-Aici,Hyunjin!
-Sfinte.. m-am îndreptat către el în timp ce el stătea și observa cum fiecare nerv și răbdare din mine încă era prezentă dar în acelasi timp eram vulcanic.
-Se pare că Paimon este chiar specială,nu? Stătea și se uita la mine cu mâinile pe caruciorul de cumpărături.
-Tu ce crezi? Încă mă uitam la seturile de baloane. Nu voiam să aleg ceva ce n-ar face-o fericită.
-După câtă răbdare și interes îți dai pentru ea,firește că este mai specială ca stelele și mai iubită ca viața.
-Normal.
-Ai de gând să alegi o culoare sau trebuie să ți-le aleg eu?
-Roz sau alb?
-Paimon adoră alb.
-Știu asta,însă vreau să fac o combinație între ele. Paimon adoră albul dar simpatizează rozul.
-Atunci alege roz două inimi și două albe.
-Sfinte,chiar este un înger.
M-am gândit și ce cadou i-aș face însă nu mă încânta ideea de a face ceva comun ci ceva ce ar face să aibe tot timpul gândul și inima la mine.
Am umblat după decorațiunile pentru pomi,lampioan și mici luminițe pentru a da viata locului pe unde va păși iubita mea. Aveam la dispoziție două zile pentru a ansambla totul iar acum totul era chiar pe modul panică,voiam să iasă cât mai pefect pentru că ea era perfectă.
-Unde megem acum? Spune Seungmin cu pungile în timp ce mergeam către masină.
-Hmm,să mă gândesc.. LA FELIX ACASĂ SĂ PENTRU A LĂSA TOATE ASTEA.
-Gata,dar nu țipa..
-Eu să tip? Nu,DOAR VORBEESC TARE!
-YAAAA! HYUNJIN.
-Huh?
-Te..
-Mă?
-Te.. huh,murmura el în barbie ca apoi să-și dea ochii peste cap.
-Continuă sau VORBESC MAI TARE.
-CÂT DE ENERVAN EȘTI,PRINȚULE.
-Știam,acum.. știu că mă iubești,am onoare căci orice prinț este iubit. I-am scos limba și el a început să râdă cu poftă.
-Doamne,ai dreptate dar ești un enervant atât de bun.
-Mă pricep să toc nervi,la asta sunt mai bun decât la a toca ceapă..
A râs și el în timp ce punea bagajale unele în portbagaj și altele pe bancheta din spate. Am urcat în mașină și pe drum am primit un mesaj de la Felix să ne vedem la el căci avea să ne des o veste bună. M-am grăbit către casa lui,undeva era ceva în mine care știa răspunsul dar nu credean că va fii el..
-Am ajuns,nu mai urc cu tine în masină.. voi muri.
-Ai dreptate sunshine,nu oricine poate sta în dreapta mea.
A râs și apoi mi-a dat un pumn în umăr,nu aveam să ne supărăm din lucrurile pe care le spunem. Prietenii adevărați nu se supără căci știu că-i iubești și ții la ei. I-am cunoscut atât de bine în cât nu-i pot numii prieteni ci familie,familia mea pe care o am dar nu de sânge.
Am închis mașina intrand în casă lui,vila cea mare și cu uși de sticlă pe care mereu aveam spaimă că se vor sparge dar sticla se pare să mă iubească. Am intrat și imediat am auzit vocile pe care le-aș recunoaște dintr-o mie de persoane venite în viața mea.
-Hyunjin? aud vocea ființei pe care nu o mai văzusem de o vreme și de care îmi era dor.
Am pășit spre camera acea,spre locul unde o voi revedea. Parcă holul pe care mergeam nu se mai termina mergând în gol. Când am pus mâna pe clanță inima mi-a bubuit sângele era în corp mai rapid acum,ochii mei erau în lacrimi și zâmbetul meu era puternic,strălucitor și cu adevărat euforic după vederea lor.
-Mamă,tată.. Lao.. Spun și atunci mi-se umplu ochii de lacrimi,inima mea..
-Hyunjin.. spun toți în cor și au venit către mine,se mișcau și simțeam cum voi ceda în privirle lor,ma simțeam slab dar fericit.
-Voi.. atunci m-au luat în brațe,sărutându-mi toți trei capul și simțind cum lacrimile vin și genele mele devin ude.