¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

64

Respiram rapid și cu o viteză de nedescris când l-am simțit la intrarea mea,mâinile mele erau în cearceaf dar buzele lui peste ale mele.
-Iubito,dacă te doare spune-mi și mă voi opri.
-Nu mă doare nimic cu tine,iubitule. I-am șoptit cum am putut prin tot extazul din mine,îmi creea cel mai puternic sentiment de plăcere.
I-am simțit primul pas în mine și am strâns ochii ca apoi să strâng cearceaful în măini,era dureros până i-am simțit fiecare parte cum se miscă devenind din ce în ce mai plăcut. Coloana și trupul meu nu mai erau acum alr mele,nici măcar ce spunea nu mai știam ce era. 
-Ah..doamne,Paimon..
-Hyunjin..
-DOAMNE,EȘTI ATÂT DE MINUNATĂ,PERFECTĂ!
-Mmm,Hyunjin..
-Ești perfectă. Sărutul său mi-a povocat o senzație că totul în mine acum devine mai fierbinte ca un vulcan iar eu îmi voi da drumul.
-Hyunjin..
-Paimon.
Ne-am sărutat și atunci totul a fost cea mai bună pare în care mi s-a eliberat toata presiunea. Acum tot ce simțeam este oboseală și cu liniște aflată într-o bătălie care castigă somnul.
-Doamne,te iubesc atât de mult. Ești mai mult ca perfectă,iubito.
-Inima mea nu ar putea să-și explice sentimntele pentru tine,iubitule. Dacă aș putea să explic un cuvânt ar însemna o eternitate,iar timpul nu ar ajunge să îți explic fiecare cuvânt.
-Tot ce contează este că fiecare parte din mine te divinizează căci perfectul nu a exsistat până la tine,iar faptul că m-ai topit și prin tine am devenit ceva ce n-aș fi crezut că cineva ar creea. Bunătate,sinceritate și dorința ca în fiecare zi să mă trezesc și să-ți șoptesc că te iubesc. Căci fără tine sistemul solar nu ar exista iar Raiul ar plânge înzecit după îngerul său.
-Sunt mândră să fiu a ta, nu am cuvinte..
-Și eu al tău.

Din acea zi,fiecare remușcare a mea devenise o poveste iar realul era mai mai mult ca perfect,fiecare senzație,fiecare lacrimă și sentiment devenea mai intens,zâmbetele mele erau mai profunde.iubirea o vedeam ca pe o bucată din Rai,iubeam și mă simțeam iubită.
Timpul devenea doar niște cifre lângă el,mai exact niște secunde care treceau fără știrea noastră. În timp ce căutam fiecare parte să mă repar după moartea mamei mele,el a devenit cel mai bun medicament. Cel care m-a trezit și mi-a arătat ca viața începe când iubești și că fiecare sclipire pe care am  avut-o cândva în ochii te va doborâ,dar nu contează cât de tare cazi dacă persoana potrivită te iubește și te susține în fiecare mișcare,va deveni doar un pas către   drum nici măcar o zgârietură.
Când am terminat clasa a 12-a alături de Hyunjin nu m-am gândit că de atunci cu timpul cu el va deveni eternitat. Am avut certuri care ne-au ținut doar o zi separați dar ne-am întors unul la celălalt căci iubirea adevarată nu se stinge ci se intensifică cu fiecare moment,minut sau secundă.
Când iubești și ești iubit devi cel mai frumos om,ceea mai frumoasă ființă care există căci de asta în fiecare zi deveneam mai frumoasă iar el devenea mai perfect. N-aș putea într-o zi să-l las departe de mine,l-aș lua și când totul s-ar sfârși și omenirea n-ar mai exista.
Scriam fiecare poezie,fiecare text cu zâmbetul pe buze căci într-o zi va citi totul despre noi,despre locul în care ne-am cunoscut și despre câte momente am avut împreună. De la primul "Bună" până la ultima suflare. Între noi totul a început încă din punctul privrii mele cu a lui,de când a cea zi a fost pentru a întâlnii două suflete rătăcite și care au rămas împreună,două suflete care visau la nemurire au trait-o când sufletele lor au devenit unul.
Primul "te iubesc" a fost primul pas către a spune cât însemnăm unul pentru celălalt căci fiecare ființă are iubirea diferită,modul de a iubii este diferit dar în același mod dacă persoana este una potrivită. A fost locul potrivit pentru a ne găsi și a ne afla existențele,când inima mea a fost într-o undă cu a ta,atunci în mine a fost prinsă "ața iubirii" iar acea ață a fost cea mai puternică putere a destinului.