¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

16

Mi-am pus foile unde erau locul lor,am adunat tot dezastrul făcut în urma mea din cauza "învățatului" meu foarte concentrat. Mă gândeam cum aș putea să învăț cât mai repede în scurt timp..
M-am ridicat ușor de pe scaun însă primisem un mesaj de la Seungmin că mâine nu mergem prima oră. Am țipat fără să realizez și am sărit în pat,îmi doream atât de mult să dorm în condițiile în care ceasul indică ora 03:30 dimineața. 
Am tras pătura peste mine și am adormit ca un copil venit de la joacă. Doar că joaca mea era învățatul. Când ceasul sună aveam cel mai necurat gând pe care îl avusesem în ultimile zile,să-l arunc de toți pereții și să îl sparg. M-am calmat într-un final și ridicându-mă în fund pe pat asteptam să revin cu totul pe pământ. Am oftat lung și m-am ridicat din pat. Nu aveam nici măcar o speranță că ziua de azi va merge bine și nici că mă voi simți bine după cele patru ore dormite. Am căscat însă când l-am văzut pe Seungmin în fața geamului am rămas cu gura căscată timp de încă trei secunde. Era atât de dimineață,nu are somn?
-Așa mult îți place liceul Sunshine? Am deschis ușor geamul și l-am privit cum obraji lui erau roși și respira de parcă alergase cinci străzi până aici,acum.
-Nu am putut sta departe de tine,soare. Radea iar zâmbetul său perfect alături de culoarea alba a dinților săi mi-au făcut dimineața mai bună.
-Ești bine dispus! Mai avem și glume.. Mi-am dat ochii peste cap și mi-am văzut de restul lucrurilor. 
-Ai de gând să mă înviți sau intru eu peste tine,draga mea? Uitându-se prin cameră.
-Haha,am spus eu ca nu te primesc? Având mâinile în talie.
-Atunci invită-mă. Zâmbetul său într-o parte mă făcea să mă gândesc la ce i-ar trece prin cap la ora asta..
-YAA,SEUNGMIN! aveam o stare atât de somnoroasă în cât orice lucru mă făcea să devin un vulcan pe cale de erupție în cele mai scurte secunde.
I-am tras perdeaua peste fata și m-am îndepărtat de geam cu o privire ucigătoare știind că își v-a strecura capul prin perdea ca un copil mic. 
-Asta înseamnă nu? Zâmbetul său și ochii de cățeluș m-a făcut să-i fac semn de aprobare din cap. 
-Mișcă-te,nu stau după tine toată ziua. Ridicându-mi mâinile și râzând către el cu niște ochii de parcă voiam să-l fac una cu perdeaua. 
Hainele mele erau gata. Blugi mei negri și un tricou scurt negru erau perfect în combinație cu bascheții mei nergii,mi-am prins părul în coadă având ochii mari și asta mi-a dat un avantaj. Se pare că Seungmin se oprise la Hyunjin în cameră,erau atât de apropiați în cât mă gândeam cum se poate ca doi oameni să aibă o legătură așa de puternică.
Mi-am pus cărțile în ghiozdan și am pornit spre ușa de la baie să îmi dau cu puțin parfum,eram gata iar două bătăi în ușă se aud în următoarele secunde și mă îndrept spre ușă.
-Bună din nou,soare. Punându-mi mâna în cap și ciufulindu-mă puțin.  
-Te.. Nu am apucat să spun ceva.
-Buna dimineața,colega! 
Când i-am auzit glasul mi-am uitat cuvintele pe care voiam să i-le spun cu "toată dragostea" prietenului meu de o viață însă Hyunjin l-a salvat.
-B-Buna dimineaț-ța.. spun puțin panicată și cu un zâmbet stresat pe față din cauza părului meu care stă atât de prost după ce dragul meu prieten mi-a stricat coafura..
H-Ești gata? uitându-se prin cameră după  mine cum îmi strâng din nou părul în coada dorită.
-Imediat,dacă sunshine nu îmi strica părul..
-Și ție îți place,știu asta.
Se uită la mine de parcă câștigase cea mai importantă luptă din toate timpurile,m-a făcut să râd reacția pe care o avea. Când am întors capul să mergem Seungmin ieșise din cameră după Leila.
-Paimon?
-Da? 
Se apropie de mine,mai exact de gâtul meu și coboară ușor spre haina mea cu nasul mirosind și uitându-se la pielea mea puțin roșie. Se ridică spre fața mea și apoi rămâne două secunde făcând un contact vizual prea emoționant pentru ca ziua de azi să îmi meargă bine.. Mă voi gândi la asta foarte mult,asta-i sigur..
-Hmh.. închide ochii și se depărtează de mine ușor.
-Umm..? Murmur ușor spre el,neavând nici măcar un cuvânt pe care să-l folosesc acum.
-Ai un parfum minunat,mi-a plăcut din prima clipă când ne-am întâlnit la liceu. 
-Acea zi..
-Da. 
Dialogul nostru s-a întrerupt când Leila era în fața uși și ne privea la fel și Seungmin puțin speriat de ce văzuse sau mai bine spus uimit.