54

74 8 0
                                    

Din acea zi,Hyunjin a fost cu ohii pe mine non-stop căci eram într-o stare proastă. M-a făcut să mă simt bine cu mine,liniștită dar în același timp aveam ceva ce mă presa ce mă făcea să nu fiu în totalitate eu. Trecuse o săptămână de când nu l-am mai avut pe tatal meu și se apropia ziua mea,moment cel mai trist căci nu îl voi avea lângă mine..

-ʜʏᴜɴᴊɪɴ-

După moartea tatălui ei,un om dur dar cu suflet bun. L-am putut cunoaste de asta fiindu-mi și mie stare de neliniște în mine,mi-am dorit să-l cunosc din înainte poate aș fii schimbat ceva. Îmi pare rău să știu că nu mai este aici să-și vadă fata într-o rochie de mireasă,pentru că eu o voi face una. O voi fac soția și mama copiilor noștri.
Am vorbit cu Seungmin și restul care erau acum pe drum venind aici,pentru a o face pe Paimon să-și revină. Peste trei zile plecam înapoi la oraș căci venea ziua ei și trebuia să pregătesc fiecare detaliu pentru asta,voiam să-i chem și mama acolo la localul unde magia va începe.
-Vi cu mine până jos? Am întrebat-o căci nu voiam să o las singură,iar dacă nu aceeptă o luam pe sus ca pe o mireasă.
A dat din cap și m-a luat de mână,nu știam cum să o mai ajut. 
-Uita-te la stele până vin eu,și spune-mi dacă cumva vreuna strălucește mai frumos și minunat ca tine,iubito,da? I-am sărutat fruntea și m-am dus către restul care așteptau să vina să o vadă.
Aveau baloane și confeti căci acum trebuia să o înveselim,niște prăjituri și sucul ei preferat. Ne-am îndreptat către ea și am luat-o încet,eu luând-o mai tare și uitându-mă la ea. Avea o pătura pe ea și statea în leagănul în care am lăsat-o. Canapeaua era liberă iar becurile casei erau aprinse,căzând pe ea și făcându-o să para ca dintr-o revista sau film romantic. Am înghițit în sec când vantul a bătut și mici fire de par îi facea fața ca un bebeluș,o față atât de pură și cuminte. 
M-am dus către ea și le-am făcut semn să vina ușor pe lângă noi,am sărutat-o ca să nu își dea seama de tot ce se întâmplă și acum am văzut-o că râde când între noi aerul s-a băgat,uitându-se la mine și apoi la ceilalți când au strigat. SOARE!
A început să râdă și m-a luat în brațe,i-am simțit din nou fericirea când i-a văzut pe toți lângă ea. Prietenii noștri cei care ne-au adus împreună și care dacă nu erau ei,nu îmi găseam iubirea pentru care am sperat să o întâlnesc într-o zi.
-Ce faceți aici? Spune către restul. Eu am plecat să iau buchetul de trandafiri pe care-l uitasem la Seungmin.
-Iubire,închide ochii.
-De ce?  
-Am ceva pentu tine. Doar închide,te rog.
-Bine,i-a închis și atunci am scos buchetul de flori de la spate.  Leila și Seungmin formau un cuplu atât de frumos,când Paimon a deschis ochii zâmbetul său a umplut toți trandafirii de rușine,au devenit palizi la frumusețea ei. Nici un trandafir care sunt și regii la flori,nu se poate compara cu ea.
-Hyunjin..,vocea ei tremura când în fata ei erau 20 de trandafiri albi,si cu o inima pe care am scris "Cea mai mare bucurie a vieţii începe cu numele tau și se termină cu noi". I-am spus-o când era tristă într-o seară când toți ieșisem în parcul de lângă casă,acolo i-am spus asta schimbându-se radical din starea ei.
-Încă țin minte și data,spun fericit,acum era și ea.
-N-as putea să-ți mulțumesc pentru tot,iubire.
-Stai,stai.. scuzati-mă că va întrerup dar voi doi sunteți împreună?
-Noi? Poate,dar este al meu. Spune Paimon, și nu mai știam de mine.
-Normal că sunt al tau,si tu a mea!
Ne-am zâmbit unuia altuia,bucurându-ne de seara asta,în care am reușit să-i aduc fericirea pe chipul ei de înger.
Când am urcat în cameră i-am auzit glasul fericit,de copil mic.
-Mulțumesc că exisiti în viața mea,dacă nu erai tu nu știu ce se întâmpla cu mine.
Am râs și am tras-o în brațele mele.
-Împreună luminăm viața,de asta fără tine nu pot simtii fericire. Dacă tu n-ai fii eu n-aș putea să fiu o persoană mai bună,o persoană care oricât de mult mi-aș dori să o am în mine n-aș fi putut fără tine,ai făcut ce niciodată o persoană n-a reușit. Ai topit inima ce cu mult timp nu se topea nici cu iadul,tu cu simpla ta privire ai făcut-o iar acum totul se datorează ție,focul din mine care nu poate fii stins nici cu icebarg-uri puse unele peste altele.

 ¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻  - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃  ¦Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum