¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

53

Știam ca ceva rău s-a întâmplat acasă,n-am putut să dorm două zile. Tessa mă ruga să dorm,era mai mare ca mine eu aveam șapte ani iar ea avea cincisprezece ani,nu eram surori de tata dar a stat lângă mine,am simtit-o cum devine o soră chiar dacă atunci nu îmi dădeam seama având doar șapte ani. Nu a mers la liceu două luni să stea cu mine,tatal ei mi-a fost ca un tată,ce tata nu prea reușise să îmi arate și m-am simțit pentru prima dată că fac parte dintr-o familie. Dar ne-a dus într-o zi în parc iar eu și Tessa ne-am dat într-un animaluț. Cu mult timp în urmă,cel ce mă salvase era acum cu fetita lui în parc,venind la mine și salutându-mă . Fata lui s-a speriat și i-a spus că sunt o fetiță frumoasă că ea,care are mama în spital la fel ca ea.
Mi-a prins mâinile și s-a uitat în ochii mei,spunându-mi ca mama va venii curând acasă și că nu a pățit nimic rău,el avusese grijă de ea în tot timpul acestă. M-am bucurat și i-am mulțumit iar el m-a luat și m-am jucat cu acea feetită,eram fericită să-l știu pe acel om lângă mine. Când din nou primisem o acadea în forma unui fluture,m-am uitat la ea și nu aveam habar că acea acadea mă va face fericită atunci până ce am revăzut-o din nou pe mama bine. M-a prins de mână când un fluture se așezase pe mine,se vedea că iubește animale. 
-Vezi acest animăluț,alb? 

-Da,spun și mă uit la animăluțul de pe mâna mea.
-Este pentru prima și ultima dată când o să-l vezi,la fel cum pe mine nu o să mă mai vezi. Cel mai important lucru în viată este să învățăm cum să iubim,așa cum acest fuluture te-a făcut să-l iubești așa trebuie să fii tu. Un fluture ușor de iubit și care are grija în mâna cui se pune. Grija pe care o ai acum cu el,trebuie să o aibă persoana pe care o iubești cel mai mult
-Ce vreți să spuneți?
-Într-o zi vei înțelege,acum fugi la sora ta. Arătând sre Tessa care era ingrijorată că nu m-a gasit.
A plecat de lângă mine când am întors capul,l-am văzut undeva pe la sfârșitu drumului. Din cea zi,am înțeles că nura ce credeam eu ,ci doar că a fost un om dar nu cum l-am descris eu. Iar din momentul ala am ajuns acasă și tatăl și mama mea sau certata atât de tare că am plâns pentru toată bucuria creată de acel om și tatăl Tessei. Voiam să merg înapoi dar mama m-a luat și m-a protejat,a durat o perioadă în care nu au vorbit și doar ce era necesar apoi am crescut și am văzut lucrurile cu alți ochii. Când am plecat de acasă voiam să iau cele acadele dar și ele dispăruse misterios,mai aveam una la sora mea dar a spus ca nu a văzut-o. Dar am lăsat-o baltă căci nimeni nu m-a crezut oricât de mult și normal pentru mine explicam. Am plecat de acasă și tatăl meu îmi spusese ca să plec și să nu mă mai întorc căci nu este locul meu acolo,s-a purtat ca un nimic cu mine și m-a durut dar am trecut peste. Acum după mult timp de când am venit la cămin am ajuns acasă,l-am simțit din nou tatăl meu vechi dar nu a durat mult,a fost ca un vis pe care îl ai doar o noapte și oricât ai vrea să se repete nu se v-a întâmpla,căci lucrurile importante se traiesc doar o dată. Am spus-o și am băut o gura de apă,mi-se uscase gâtul la cât vorbisem despre trecutul meu. Mi-a fost greu să ridic capul către Hyunjin care începuse să plângă acum,eu mă simțeam mai bine și nu mi plângeam. M-a durut să-l văd cum varsă lacrimile din cauza mea..

-Ești bine,iubire? Spun către el punându-mi mâna peste obrazul lui ștergându-i lacrimile. N-am apucat mult să fac asta că a venit spre mine ca o tornadă lunâdu-mă în brațe și sărutându-mă. Acum eram mai bine,chiar dacă l-am pierdut pe tatăl meu îl aveam pe el. 
-Iubire.. doamne,iubita mea. Ești atât de puternică! Ești.. EȘTI CHIAR UN ÎNGER! se uită la mine și apoi mângâindu-mi obrazul cu degetele. Eram fericită chiar dacă vântul bătea și îmi făcea pielea de gaină,îmi era răcoare dar nu mi-a păsat,eram cu el și asta m-a încălzit ca orice pătura sau hrană pusă peste mine.