¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

32

-Singuri? spun uitându-mă uimită la el.
-Vreau să mă revanșez că te-am speriat în ultimul timp..
-Uh..
Mi-a prins mâna în a lui și am coborât către clasă,părul lui blond acu zbura usor în diferite părți aducându-i un aer mai perfect decât putea să fie el. Voiam să-l ating atât de tare,însă ce s-a întâmplat acum? M-aș bucura mai mult pentru că l-am văzut însă mi-a dat o derutare total pierdută și de aici nu mai știam să ies nici cu explicații..
M-am pus în fața uși deși încă era oră,s-a uitat la mine zâmbindu-mi și apropiindu-se de mine. Mi-a sărutat fruntea și apoi..

-Ne vedem la plecare,printesă.
Nu îmi plăcea să mă numească cineva așa însă venind alaturi de glasul lui,simteam că voiam să aud asta tot timpul..
A plecat iar eu l-am privit cum alergă si se scuză intrând în clasă,se putea auzi vocile fericite când a intrat în clasă,cum adică "Mi-ai rămas doar tu",mi-am mușcat buza încercând să înțeleg ce tocmai avea sa-mi spună prin acea propoziție.. Am pus mâna pe clanță și am intrat în clasă toți ochii fiind asupra mea,uitându-mă peste lumea din clasă însă Seungmin nu era,unde poate să fie băiatul ăsta..? Voiam să-l am aici pentru interogatoriu,și unul serios..
Mi-am auzit numele strigat și m-am seperiat puțin,m-am ridicat întreptându-mă către tablă dar nu știam de ce sau pentru ce mergeam acolo.
-Domnisoară San,vă rog mergeți la clasa alăturată și predați această foaie profesoarei de română.
Am înghițit în sec,adică clasa de lângă fiind a lui Hyunjin,Felix,Lee Know și restul..
-Bine.
Am ieșit și am tras aer în piept,totul va fii bine,Paimon..
-Bună ziua,doamna Shill. Doamna dirigintă m-a trimis cu această foaie la dumneavoastră. 
Am spus-o fără să suflu,pe fața mea așezându-se panica,m-am uitat prin clasă și i-am văzut pe toți într-o formatie de 3 însă al 4-lea lipsea..  dar Jisung unde era? 
-Aici avei foaia pentru semnatură,mulțumesc.
Când am vrut să iau foaia mi-a tras-o din fata văzând ca Hyunjin nu a semnat,se uită la el dandu-mi foaia.
-Hyunjin,semnează unde ți-am făcut semn.
M-am îndreptat către el,se uita cu un zâmbet mare către mine. Când a semnat-o eram în fața lui deci nimeni nu vedea ce facem și dintr-o dată i-am auzit glasul.
-Frumoasă te vad și de sus,dar și de jos . Prințesă,făcându-mi cu ochiul iar eu devenind instant culoarea cireșelor într-o bătălie cu cea a căpșunilor.
Am ieșit pe ușă după ce aud niște râsete din partea lui Felix și Lee Know. M-am simțit bine dar în același timp rușinată de care acele cuvinte. Mai mult au început să strige "OOO" decât să râdă.
M-am întors înapoi cu foaia pe care mi-a dat-o doamna dirigintă și m-am asezat în banca mea,soarele parcă devenea mai cald și fară pic de reținere să ne topească ca o înghețată.

Auzeam un glas în urma mea,m-am întors încet și i-am văzut pe Felix,Hyunjin și Lee Know lângă ei. Când au ajuns așa repede în spatele meu dar îmi sunase telefonul ,fiind vacanța de primăvară mă gândeam să plec pe la părinți mei din satul aflat la vreo patru ore de aici. 
-Bună,da eu sunt. Ce? Adică? Da. Am înțeles.. Hyunjin avea telefonul în mână și vorbea cu cineva enervându-se puțin. 
-Bună! Spun eu fericită către ei. 
-Bună! Aud cum îmi spun toți în cor.
-Ce s-a întâmplat? Mă uit către Hyunjin și îl văd puțin nervos.
-Nimic,doar probleme de familie. Tu cum ești?
-Și eu,vreau să plec la familia mea,timp de o săptămână.
-Stai.. nu ai familia aici?
-Ăm.. Nu,familia mea este la sat sau ce a mai rămas din ea..
-Nu îmi spune...
-Nu,sunt doar mici probleme de sănătate nimic de speriat. Însă știam că familia mea deja începea să devină încet fără viață,mama fiind bolnavă la fel și tatăl meu. Încercam să schițez un zâmbet fericit pentru a nu-i întrista cu problemele mele.
-Îmi pare rău,Paimon..
-Umm..? Nuu,nu trebuie. Nu ai făcut nimic căci fiecare dintre noi vom ajunge să fim niște flori,vaza noastră devine ușor-ușor transparentă pană se sparge. 
Se uitau la mine triști până dintr-o dată Hyunjin mă ia în brațe urmat de cei doi.
-YAA! MĂ SUFOCAȚI. 
-AȘA ȘTIM CĂ NU VEI SUFERI!
-PROMIT CĂ NU O VOI FACE PENTRU CĂ VOI FII SUFOCATĂ DE VOI!
-Bine.
Mi-au dat druml,din nou aer! Respiram fericită ca am din nou aer în plămânii mei și puteam să mă bucur de el.
-Și când pleci?
-Nu știu,cred că săptămâna viitoare sau asta.
-Ce zici să mergi cu noi în weekend-ul ăsta cu noi la părinți mei?
-UNDE?
-Părinți mei,trebuie să vorbesc cu ei și în caz că vor venii aici mă gândeam dacă vrei să fi și tu cu noi.
-Umm,nu știu.. Poate?! Spun încă gândindu-mă la ce am spus.
-Mi-aș dori să fii și tu acolo.
Nu mai spuneam nimic,deveneam tot mai confuză pentru ceea ce îmi spunea. Totul venea spre mine atât de repede și nici nu știam ce aș putea zice sau face în legătură cu asta..

(țin să menționez că poza este doar ca o idee, nimic mai mult)