¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

35

După pauza de masă aveam să plecăm la ore unde vom avea ora de matematică împărțită cu cea a lor. Leila era lângă mine fiind mutată din semestru doi în clasa mea.
Aveam capul pe bancă din cauza durerii iar Hyunjin făcuse schimb cu Leila venind lângă mine așteptând să deschid ochii. Se apropie de urechea mea și îmi șoptește auzind doar eu acele cuvinte.
-Haide la cabinet,ai nevoie de ceva..
-Nu,sunt ok. Deschid ochii și simțeam o durere puternică.
-Liniște în clasă! 
-Haide cu mine,te rog. Vei fi bine..
-Hyunjin,liniștește.. Te rog.
-Dar Paimon se simte rău..
Atunci toată clasa era asupra mea,peste mine toți ochii din clasă și doamna de matematică speriată de ce se întâmplă acum.
-Haide cu mine Printesă.
-Ești bine domnișoară San?
-Mă doare capul.. punându-mi mâna la tamplă.
-Mergi cu Hyunjin la cabinet. 
-Haide,Paimon. Spune mandru și luându-mă de mână.
Mergeam ușor pe holul liceului și am simțit o amețeală usoară,durerea de cap poate fii de la oboseală sau stresul cu liceul..
-Vrei să te iau în brațe?
-Nu..
-Nu prea mai poți să mergi.
-Sunt bine,pot.
Nu mă ascultă și în două secunde mă ia pe sus,ajungând în brațele sale. Acum mă simțeam mai bine în brațele sale,un alt univers. 
-Dacă nu te simți mai bine te voi face eu să te simți mai bine.
Am mărit ochii,adică..
-Cum adică?
-Vei vedea.
Ajungem în fața cabinetului și mi-a deschis ușa cu mâna,am intrat în cabinet și ne uitam după doamna asistentă dar nici urma de prezența ei lângă noi. M-a așezat peste patul din cabinet și mi-a prin fata în mâini sărutându-mi fruntea și buzele reci. Sigur mă prindea o raceală.. dar nu știam cum și de ce..
-Ești rece,printesă..
-Nici eu nu știu.
Se uita la buzele mele,eram în fața lui și m-a tras mai aproape de corpul său.
-Hyunjin..poate ne vede cineva..
-Măcar văd ceva frumos,nu?
- Nu spun.. -
Căldura buzelor,dulceața lor o simt din nou peste buzele mele. Ceea ce îmi doream să am din nou. Era timpul pentru un nou sărut pe ziua de astăzi.  Dacă mă sărută așa în fiecare zi mă puteam preface rău o viață.
Atunci pași doamei mai exact a tocurilor se aude aproape de ușă și se îndepărtează de buzele mele,nu voiam să o facă dar trebuia.
-Bună ziua dragii mie,ce s-a întâmplat.
Ne știa pe amândoi avand în vedere că am mai fost la început de an aici. I-am prins mâna lui Hyunjin. 
-Bună ziua doamna Vio,v-am adus o printesă cu o durere de cap.
-Cum așa? Ai mâncat?
Am dat din cap în semn de "Da".
-Lasă-mă să mă uit puțin la ochii tăi. 
S-a uitat la ochii mei în timp ce mâna mea a fost luată de către Hyunjin care voia să mi-o sărute dar nu l-am lăsat. Doamna Vio îmi pusese lanterna peste ochii mei care deja mă usturau mai rău ca acum..
-Măi, domnișoară San.. dormi cât trebuie în ultimul timp? 
-Da,da din cauza stresului mi-a cam fugit..
Și-a așezat privirea asupra mâinii mele,zâmbind când a văzut ca el are mâna cu a mea.
-Ai grijă de iubita ta,Hyunjin scumpule.
-Stați fără grijă. Este pe mâna mea. Făcându-mi cu ochiul.
A zâmbit și mi-a pus în pahar ceva lichid dulce transparent,am vrut să-i spun că nu îl beau dar Hyunjin se uita la mine de parcă dacă nu beam tot mă omora. 
-Mulțumesc pentru asta,spun și întind paharul către ea.
-Cu multă plăcere,este pentru energie dar te aștept la mine în caz ca nu trece,bine scumpete? Masându-mi piciorul ușor.
Am dat din cap și când am vrut să mă las pe picioarele mele el nu m-a lăsat lunadu-mă pe sus până la clasă.
-Nu intram acum. Stai.
-De ce? m-am lipit cu spatele de perete si mă uitam la el. Era în fața mea și mă privea blând apoi ofteazză.
-Mergem acasă,ne invoim astăzi.
-Dar mă ..-
-Nici măcar un răspuns să nu aud,deja începi să ai temperatură..
-De unde știi tu? Mi-am pus mâinile în sân și am făcut o față suparată.
-Vrei să știi? Venind în fața mea și așezându-se pe lângă corpul meu.
-Um..
Mă uitam la fața lui perfectă și fără un defect,tenul său era mai curat ca al unei fete. Mă speriam căci eu mai aveam un cos în timp ce el avea fața unui bebeluș..
S-a împins puțin spre mine simțind respirația peste gâtul meu,mi-a atins ușor locul unde deja simțeam pulsul accelerând că o mașină cu 200 km/h.
-Ești caldă. Deja începi să arzi.
-S-stai..
-Să stau? Um.. îmi ceri imposibilul.
-Suntem la liceu..Hyunjin.
Am simțit fluturi în stomac când buzele lui mi-au atins partea gâtului și mi-a sărutat-o apăsat.
-Trebuie să știe că esti a mea,nu-i așa printesă?
-Aish,hyunjin.. i-am pus mâna peste abdomenul său dur.
S-a îndepărtat și m-a lăsat în pace luându-mă în brate,simțindu-mă protejată și iubită.
Se sunase și am intrat în clasă luându-mă de mână și le-am spus că vom pleca pentru că mă simțeam rău. M-a luat de mână și am plecat acasă,aveam capul în mii de bucăți care mă apăsau mai puternic.