¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

9

Răcoarea nu se simțea iar aerul respirat îmi schimba temperatura corpului. Acum ce se va întâmpla în viața mea? Ce urmeaza în viitorul apropiat? Tot ce îmi răsuna în minte erau ultimele cuvinte ale tatălui meu.

"-Nu va dura mult,totul este doar pentru o perioadă. Suntem părinții iar pentru asta trebuie să facem totul pentru binele vostru. Va iubim și vrem să fiți bine"

Mă simțeam mai sigur ca niciodată acum,totul s-a shimbat în mai puțin de o zi. Oare vor fi bine? Oare toate astea ne vor aduce fericire într-o zi? Banii mereu vor juca iar dacă noi nu cunoaștem regulile suntem forțați să fim jucați după ei. 
Luna îmi era prietena în fiecare seara,razele ei și culoarea sa frumoasă. Sunt doar niște clipe care vor trece pe lângă mine. Voiam să mă agaț de acele raze să îmi găsesc liniștea undeva în urma lor,oriunde ducea voiam să mă îndepărtez de orice înseamnă lume. Viata este un film iar regizori suntem noi,mi-am ales acțiune iar partea horror urma să îmi ia mai mult din actiune în următoarele momente. Nu mă speria ideea ca aș putea să trăiesc într-un cămin,mă speria ideea ca nu m-aș simții acasă. Lumea în care am crescut era diferită iar acum devenea mai realista decât orice gândeam la momentul acela. Lumea de aici este diferită iar lumea în care voi intra urma să fie cea care imi va arăta adevărul din spatele ei. Acum totul va rămâne pe mine,totul va fii al meu și va trebui să-mi găsesc calea pentru următoarele luni sau următorii ani.. 
Am rămas puțin timp cu gândurile mele până ce ușa de la cameră s-a deschis iar pe ea intra Lao,ultima persoană pe care voiam să o mai văd în seara asta. Nu mai voiam să dau ochii cu nimeni alt cineva. 
-Hyunjin? Aud glasul său,încercând să mă vadă în întunericul din camera mea,decât razele lunii erau acum sursa de lumină,care parea să nu prea fie una..
-Aici. Spun și mă dau de pe marginea geamului mergând către el și prinzând-ul de mână pentru a nu se lovi de ceva. Am aprins becul iar ochii săi s-au strâns ușor la vederea luminii. Când i-am văzut ochii săi albaștrii am înghițit în sec,pentru că nu erau albaștrii puri erau închiși din cauza plânsului. A plâns,iar asta mi-a rupt inima. Am văzut toată familia azi plângând iar durerea din mine devenea ca un cutit ce devenea mai ascuțit în inima mea,lăsând-o cu o deschizatura imensă. Il aveam în brațe după mult timp,iar starea mea de bine devenea tot mai lentă acum dar rapidă pentru ca primisem o îmbrățișare de la el,de la persoana pe care nu o vad des dar o iubesc pur și foarte sincer. 
-Hyunjin,aud glasul său parca voia să plângă mai mult de cât a plâns,era distrus.. cu totii eram pentru că familia noastră se destramă. La dracu cu banii,căci fără ei eram saraci și fericiți. 
-Da,Lao? Parcă voiam să-l strâng în brațe o viața și să nu mă lase nici o secundă din brațele lui. Fratele meu,deșii nu se înțelegem uneori aș da totul și aș paria viața pentru binele lui,de fapt,nu doar al lui al  familiei noastre. Era rece uneori dar mă iubește la fel și eu. 
-Indiferent de orice,sunt lângă tine,da? Nu te las fie că aș murii. Vei rămâne lângă mine și la sute de kilometrii departare. Căci este fratele meu,singurul meu frate și te iubesc de când mama mi-a spus ca voi avea un frate mai mic. Pentru toate momenetele noastre și certurile noastre,îmi pare rău. Sper că mă poți ierta. Ești singurul care mă înțelege,mă sprjină și pentru care aș face orice să fie bine. 
M-a strâns mai tare,lacrimile lui îmi ardeau umărul prin tricou. L-am simțit mai aproape de mine ca niciodată. Nu știu cum să reacționez pentru ca era prima dată când Lao îmi spune toate astea fără reținere. Atât de tare l-a afectat plecarea mea,de fapt și el pleaca de lângă mine.. Peste oceanul mare și la o zi distanță de mine. Nu îmi găsesc cuvintele să-i spun cât țin la el și cât mi-aș dori ca totul să fie cum era înainte ca toate astea să fie reale. Când eu aveam 12 iar el 15 și ne distram cu jocurile din copilărie,când țipam împreună din cauza crizelor de râs,când ne plimbam amândoi pe bicicletă și ne juleam dar ne bandajam unul pe celălalt. Toate astea mi-au umplut ochii de lacrimi,mi-am strecurat capul în umărul său iar parfumul puternic mi-au trezit momentele când mi-a cumpărat primul parfum,mirosea exact ca cel de pe tricoul său. Am iubit parfumul și iubesc parfumul cum îl iubesc pe el,fratele meu.

Bună, îmi cer scuze pentru greșelile gramaticale. 🌺