¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

18

Am oftat și am intrat în clasă,voiam să uit că Seungmin observase modul în care eu îl privesc pe Hyujin..
-Paimon?
-Da? Întorc capul către el și încercam să nu mă focusez la ce avea să-mi spună,căci știam ce voia să mă întrebe..
-Ți-au trecut nervi,soare? Privindu-mă ușor uimit pentru că nu mai aveam pic de nervi în mine după ce l-am văzut pe el.
-Ămm..,nu cred. De ce,vrei sa îmi readuci tu nervi înapoi? Spunând sarcastică către el,lăsându-mi capu într-o parte.
-Nu,dar vrei?
I-am dat un pumn în umar și mi-am scos caietul de română,având două ore în care sigur ne va vorbi din nou despre niște texte plictisitoare și fără logică.
Când pe ușă intră profa cu un zâmbet bine dispus,în jurul meu erau doar oameni care se bucurau de o dimineață fericită în timp ce eu aveam parte doar de nervi pe are Seungmin avea să îmi facă din nou.. Recunosc,eram puțin geloasă pe starea lor.
-Bună dimineața,cum sunteți? Totul sper că v-a adus o dimineață bună și însorită cu multe zâmbete.  
Aveam să-mi pun ceva scobitori la ochii,căci somnul se așterne ușor peste mine dar dispărea când Seungmin începea să mă gâdile iar eu uram asta.
-Dacă nu te potolești,te bat! murmur prin criza ușoară de râs provocată de mâinile sale.
-Arată-mi ce poți pentru că sunt dispus să te fac să râzi pentru a te simți bine,iar dacă asta îți aduce o stare bună,ei bine.. Bate-mă dar nu tare. 
Avea zâmbetul acea strălucitor ca în generală când începea să mă gâdile iar eu îl loveam în umăr sau în piciorul des plin de vânătăile create de mine.
Liniștea era acum între noi până profesoara sparge totul,făcându-mă brusc atentă la ora despre o poveste cu un prinț pierdut în lume iar iubita să dorind să-l gasească.
Glasul liniștit al ei,vocea care te făcea să vrei să auzi ce povestește m-a prins și stăteam cu o atenție foarte puternică.
-Când două lumi te separă de realitate,când vrei să zbori într-un loc îndepărtat când vrei să devii o pasăre pentru a zbura și nimeni să nu poată vedea drumul tău în asfințit,să pleci și să uiți de toate problemele. Când Alison îl întâlnește pe Aron pierdut total cu starea în care se află,undeva plecat în lumea lui și greu de pătruns în ea. El se îndrăgostește de fată fără să-și dea seama că era doar o iluzie a minții sale,creând în jurul său mici detali total inexistente pentru realitate. Fata pe nume Alison care cu un an în urmă își luase viața din cauza problemelor de femilie,ajunse să-și ia forma umană după ce îl întâlnise pe el făcându-i viața mai bună,iar el devine o persoană deschisă arătându-i cu adevărat că iubirea există însă trebuie să știi când este momentul ei și cum să iubești. Finalul ei nu ne este descris.
-Si ce ar trebui să însemne asta? 
-Păi,aici este părerea voastră căci fiecare dintre voi îmi veți spune cum vedeți povestea fiind cu două înțelesuri. Finalul vreau să mi-l spuneti voi cum s-ar întâmpla toate astea între Alison și Aron,vrei să îmi spui tu Malina?
-Nu am o părere anume despre final,însă dragostea este singurul joc de doi în care amândoi trebuie să își înțeleagă roruile în poveste. 
-De ce crezi asta?
-Iubirea nu este un joc,Malina.. Se aude glasul lui Seungmin lângă mine puternic.
-Aron sigur a murit pentru ea,deci a fost un joc de logică. Nu crezi asta?
-Dragostea nu trebuie să însemne "Dacă mă iubești te voi iubi în schimb",dragostea înseamnă atunci când persoana pe care o ai lângă tine nu crede în ea,exact cu Aron era plecat în lumea lui Alison a devenit ea lumea lui..
-Seungmin are dreptate,spune profesoara cu un ton al voci cald către noi.
Desenează pe tablă un cerc în care pusese numele celor doi,deja povestea devenea mai palpitantă și cu greu de înțeles căci avea multe sensuri la care trebuia să te gândești singur pantru a le afla.
-Vedeți cercul? El este parte din Aron,persoana care ajunge să se îndrăgostească de Alison. Dacă ea nu crea în jurul său acest cerc căci "Cercul vieții" este al fiecăruia dintre noi,când o persoană se plasează în mijloc fii sigur că ea va avea controlul asupra sentimenelor tale. Însă după cum Seungmin ce-a dar exemplul atât de frumos :
"Dacă mă iubesti te voi iubi în schimb", daca cei doi nu se iubeau unul pe celălalt cercul dintre ei nu există fiind mereu un triunghi care ușor, ușor își pierdea din farmec.
Când sunetul clopoțelului își face auzită presenztă printre noi mi-am deschis mintea către restul din jur din nou,eu având gândul doar la cei doi. Oare el chiar murise pentru ea? Iubirea chiar te schimbă? Dragostea vine în momentele când nu ești pregătit? Avea o sută de de întrebări pe secundă. Voiam să renunț la toate întrebările la care nu găseam raspunsul însă toate la timpul lor..

Aud vocea care mă scoate din întrebările mele,am întors capul și am văzut persoana cu un zâmbet larg.